Gânduri din sertarul inimii mele

Îl văd cu ochii copilăriei pe bunicu’: om înalt, slab, cu părul alb. Om brav, curajos, muncitor. Prizonier în Siberia după al 2-lea război mondial, bunicu’ a supraviețuit datorită harului mâinilor. Croitor, cosea hainele militarilor ruși, în schimbul unei pâini negre și a unei bucăți de margarină. Ceea ce l-a salvat, căci în Siberia se murea de foame și de frig. Ar fi putut rămâne acolo, o rusoaică se îndrăgostise de el. Dar glia, satul strămoșesc și dorul de țară l-au făcut să se întoarcă în țară.

Bunicul… muncea pe șantier în deplasare… muncă grea în ploaie, în frig, departe de copii și de maică. Bunicul iubea grădinăritul. Nimeni nu făcea roșii mai gustoase ca ale lui. Roșii grase, cărnoase, ochioase și bune, tot atât de bune ca inima lui…

Un butuc de viță de vie domnea lângă prispa casei. Vara, răcoarea frunzelor ne odihnea de arșița amiezilor, iar toamna, vinul de butuc, smuls din inima ciorchinilor negri, ne ademenea cu dulceața lui.

Când eram copii, eu și Maria, mătușa, primeam câte 65 de bani ca să ne ducem la vale să cumpărăm un „ghinișor” din ăla bun, de fraguță. Colo în vale, la coop, ne cumpăram câte o eugenie, pe care o dădeam gata pâna-n deal. Seara cobora lină, cina era gata. Colo, pe prispa casei, eram toți adunați în jurul mesei: farfurii din lut ars, linguri de lemn și de aluminiu, mămăliga aburindă, pe fundul de lemn, cănița din metal gri, găleata cu apă rece, din fântână, ceaunul cu fasole prăită, ceapa zdrobită într-un colț al mesei.

Toate acestea sunt încă prezente într-un sertar al inimii mele. Mirosul de lemn ars în soba de fontă și câțiva porumbi în lapte, copți în vatră, greierii ce cantă departe, mirosul de fum, mugetul vacilor ce se întorc de pe Ghermăna. Un tablou virtual al anilor 70/80.

A plecat demult copilăria mea și cu ea și bunicu.
S-a culcat bunicu’ într- o zi, s-a culcat pentru totdeauna. Dormi în pace, bunicule, stelele și îngerii să te aibă în pază.

Delia Buculei, Franța

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul tău printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redactia@emigrantul.it

Lasă un răspuns