Ghini câ-i pace

       Vorbele astea m-au urmărit de-a lungul vieții și le-am rostit ca pe o glumă, ca pe o concluzie puțin zeflemistă adăugată oricărei situații mai mult sau mai puțin rele întâlnite.

 

     

Cristi Merchea _______________

        Cuvintele erau rostite acum 40-50 de ani de soacra unei mătuși de-a mele, femeie pe la 8o de ani atunci, care nu se oprea din treabă de dimineață până noaptea, mereu desculță, vară și iarnă. Cam așa mi-o amintesc pe Ioana lu’ Mija. Dar mai ales de vorbele ei, spuse cu tâlc, adresate din mers mătușii mele ori de câte ori acesteia i se tăia maioneza, nu-i ieșea crema la tort sau cine știe ce alt mare „necaz” trăia:

       „Ghini câ-i pace, mamă” zicea bătrâna, conștientă că adevăratele probleme și greutăți ale omului erau cele din timpul războaielor pe care ea le trăise din plin. Ce maioneză, ce cremă de tort, ce blat ars în cuptor!?… Necazul era foametea din 47, moartea violentă, copiii pe front sau cei întorși ciunți, orbi sau ologi, bolile și sărăcia…

        Cam așa aș zice și azi, în vremurile virusate cu virusul corona:

        Ghini câ-i pace! Căci boala aceasta ne-a încețoșat mințile, ne-a umplut venele cu adrenalină, ne-a împuiat capul cu știri care mai de care mai false sau adevărate, dar musai tropăind frenetic pe televizoare, rețele de socializare, radio sau de la un balcon la altul. Ele, însă, nu reprezintă nici pe departe tragedia pe care pe care mass-media și politicienii vor să ne-o injecteze. E drept că mijloacele de informare, cu bani sau gratuite, sunt cele care astăzi ne fac viața mai ușoară, dar tot ele sunt și cele care ne-o complică deseori. Suntem însă noi, în funcție de multe aspecte (vârstă, țară, experiență, pregătire, caracter etc, etc) cei care, cu calm și discernământ, ar trebui să luăm ce e mai bun și mai folositor, necitind doar titlurile și alegând atât informațiile cât și conținutul lor.

       Ghini câ-i pace și nu avem ruși, unguri sau alte nații în țară care să ne calce cu bocancii apartamentele și casele noastre, să ne violeze femeile și să ne bombardeze străzile și spitalele. Ghini câ-i pace și copiii noștri nu se ascund de obuze și nici nu calcă cu frică printre mine…

       E o pace falsă însă. Cea a ordonanțelor militare, a regulilor date de unii și anulate de alții… E o pace atipică, bolnăvicioasă și contagioasă, care ne face să fim ciudați, irascibili, mereu atenți la cel de lângă noi și, mai  nou, stând departe unul de altul…

      Ghini câ-i pace și se vorbește doar de câteva mii de morți de corona  virus dar care înseamnă nimic față de ce fusese până la ea.  Pentru că, poate nu știați, până la apariția virusului, aveam zilnic morți de cancer (50.902 în 2018 la nivel național), accidente auto mortale (1,35 de milioane in 2016 pe glob, un mort la fiecare 24 de secunde), români morți la muncă în Italia (52 doar în 2017) sau în alte țări din străinătate… Pentru a da doar câteva date.

       Nimeni dintre cei care astăzi ne asaltează cu reguli la televizor nu s-a scandalizat. Și nu e război, e pace. Dar umărul morților este ca într-un război, pentru a nu mai vorbi de cel al bolnavilor, de câteva ori mai mare. O pace perfidă, o pace care ne omoară cu armele propriei evoluții economice. Angrenajul acestui capitalism sălbatec prinde zilnic în roțile sale dințate viețile a milioane de oameni, decimându-i prin noile arme ale evoluției: accidente rutiere, accidente de muncă, medicamente, poluare, stres, alimente modificate chimic și genetic, goana frenetică după bani…Acum a mai venit și virusul.

       Nu e război, e pace. Și bine că-i pace. Dar e pace perfidă, cea a unei evoluției frenetice absurde, în care omul s-a aruncat cu totul,  uitând de relaxare, de viața pentru care a venit pe pământ, de condiția sa de om…  A devenit un animal îmbrăcat în haine scumpe, irațional și inconștient. 

       Ghini câ-i pace!

 

Lasă un răspuns