Gunoaie la Panciu? „Nu se confirmă”

Sărăcia, mizeria, delăsarea, starea de degradare și înapoierea județului Vrancea, a orașului Panciu implicit, au fost țelul suprem al fiecărei conduceri post-decembriste. Indiferent de partid.

„E morto ma non se ne acorto” spune o zicătoare italiană. Adică „e mort dar încă nu și-a dat seama”. Cam e și cu orașul Panciu, dacă oraș se poate numi. Un ghetou lugubru, cu niște cutii din beton comuniste strâmbe, insalubre, petecite ici-colo cu polistiren căruia deja i s-a dus vopseaua, cu oameni necăjiți pe stradă, o piață agroalimentară desprinsă din Cecenia în care câțiva vânzători de sărăcie se ostoiesc să dea puținul produs la fel de puținilor mușterii care intră. O localitate unde posibilitățile și activitățile economice sunt aproape de zero, dacă nu ești „agățat” politic.
Administrat de primarul Iulian Nica, cel care își tratează angajații ca pe negrii de pe plantație (pentru că poate) cu înjurături și invective, – deși se închide cu cheia de două ori în birou și controlează exteriorul pe vizor înainte să iasă -, acest orășel dintre vii ar fi putut fi un excelent model de civilizație și prosperitate. Ar fi putut.

Însă lucrurile nu stau așa de fel.

Mizeria politicii a îngropat în gunoaie și acest oraș. Iar dacă e să vorbim de mizerie, (la fel cum în multe locuri din județ și din țară), edilii foști și actuali ai urbei nu au mișcat un deget pentru a menține și îmbunătăți imaginea curată a locului. Dimpotrivă. Au găsit „soluțiile” cele mai ingenioase pentru a-și umple buzunarele, luându-i la mișto, pe față sau pe la spate, pe proprii concetățeni.

Iar primarul actual al orașului Panciu nu e mai prejos. Dimpotrivă.

De când a venit la conducerea orașului a excogitat (printre altele) un plan ingenios prin care încasează banii oamenilor pentru serviciul de recoltare, transport și depozitare a gunoaielor, dar gunoaiele le îngroapă nu departe de oraș.

Joi (dimineața și seara) și vineri, 20-21 februarie, mașina de salubritate a plecat cu acestea spre destinația din avizul de însoțire, și anume platforma de gunoi de la Brăila, fără ca încărcătura să ajungă vreodată acolo. Nu este pentru prima oară, ci sunt doar ultimile două curse din acest an. Ea a ajuns însă la punctul Hăulita, acolo unde gunoiul a fost aruncat și împins cu tractorul Landini aflat în proprietatea primăriei. Cât costă o astfel de cursă Panciu-Brăila-Panciu? Nu mai puțin de 2550 lei, bani încasați de la populație care însă nu mai sunt plătiți societății Tracon srl din Brăila, cea care se ocupă cu primirea și prelucrarea deșeurilor. Ei dispar pe traseu iar gunoaiele sunt aruncate așa cum vede și în imagini.
De mai multe ori oamenii au reclamat depozitarea gunoaielor în mod abuziv și insalubru, locul fiind focar de infecție, creat tocmai de cine ar trebui să vegheze la curățenia orașului: Primăria Panciu.
Garda de Mediu a venit, la solicitarea cetățenilor, a văzut și a plecat, lăsând în raport, scris negru pe alb: „NU SE CONFIRMĂ”. Adică nu se confirmă existența gunoaielor. Nici ceapă n-au mâncat, nici gura nu le miroase.
Ori, dacă nu se confirmă, cele din imagini nu sunt gunoaie, ci ghioceii primăverii.

Dar „combinația” primarului nu se oprește aici. De multe ori mașina care transportă gunoaiele pe dealurile de la Hăulita pleacă încărcate cu lemne de foc la Tecuci. Astfel că, pe foaia de parcurs, drumul până la Brăila (care ar trebui să-i ia 3-4 ore cu descărcat cu tot), durează, dus-întors, o oră. Nici cu un Ferrari nu s-ar parcurge această distanță în acest timp. Dar mașina de salubritate a primăriei Panciu o poate face. Pentru că poate și nimeni nu-l controlează pe „stăpânul gunoaielor”.

O cursă cu gunoaie ajunge astfel să producă pentru primar de două ori: mai întâi pentru transport și depozitare, și mai apoi din lemnele de foc.
Cum spunea un ungur odată: „mielul blând suge la doi mă-sa”.

Într-o țară în care instituțiile statului nu-și fac treaba e anarhie iar corupția domnește nestingherită, spre neliniștea și nesiguranța cetățenilor și triumful lichelelor care vor să se îmbogățească cu orice preț, profitând de funcțiile plătite cu bani publici. Când Garda de Mediu nu vede munții de gunoaie și nu simte putoarea insuportabilă a acestora, e clar că ceva pute, chiar dacă ei nu.
Din România lumea fuge acum nu pentru lipsa locurilor de muncă, ci din cauza politicienilor și instituțiilor care sunt putrede, cancerigene și funcționează doar pentru câțiva tâlhari cu gulere albe. Un stat care zilnic își bate joc de oamenii săi. Iar exemplele pot continua nu doar la Panciu. Dar pentru Panciu e material mult de scris.

Cristi Merchea