Harul pogorât în flori…

 

 

 

Marina Dirul _________

 

Harul pogorât în flori…

Lângă busuiocul cel de la icoană 
Și o candelă ce arde domolit,
Naște un covor cu trandafirul
Parcă din poveste răsărit.

La războiul cel din cămăruță,
O suveică-și cântă desfătarea, 
Dumnezeu ajută să urzească,
Hărnicia crește-n sărbătoare.

“Fata mamei, zână din poveste, 
(Mama se-auzea de multe ori), 
Viața e ca visul, astăzi este,
Mâine e ca fumul printre nori,

Ieri îmi țesea muma pentru zestre 
Lăicerul semănat cu flori,
Azi îți pregatesc și eu covorul 
Zămislit în cantec de culori!”

Ea se roagă și le potrivește 
Firile cu mâinile zglobii,
“Mamă, Dumnezeu pe lume este!
El e Harul, pogorât în flori!”

Jucăuș suveica se strecoară, 
Lacrima curată se dărâmă…
Anii trec, iar noi a câta oară 
Netezim covorul cel din lână!

A rămas ecou dintr-o poveste,
Înflorat cu dulcii trandafiri,
– Ziceți că bunica nu mai este? 
Truda ei se-aude-n veșnicii!!!

Și rămân de la bunici și mame 
Giuvaerele țesute la război…
Doamne, cum să facem oare, Doamne,
Să le ținem cât mai mult pe lângă noi?

04.09.2018
Barcelona

Citiți și:

Mă inspiră dorul, dragostea, depărtările, lacrimile de bucurie și speranțe, sufletul oamenilor

 

Lasă un răspuns