660×220 Studio Mihaela Merchea

Hore triste

Marina Dirul, un poet cu trupul emigrat și sufletul acasă. Restul e …poezie.

Marina Dirul

 

 

 

 

 

Hore triste

 

Cu dor în inimi, necăjiți de soartă,
Rămasu-ne-au părinții pe la porți…
Cum mai pot rezista, sărmanii,
Golul, ce noi, copiii, l-am lăsat în nopți?

 

Au tras la ciotul ce mocnea în vatră
Jăraticul ce frige cu nesaț,
Și inima de mamă și de tată
Orfana,-nlăcrămată de necaz.

 

E tristă poarta, nu deschide ușa
Nepotul ce-i plecat în depărtări, 
Să zică: -Bunu, adu-mi săniuța,
Lăsată-n podul dintre primăveri!”

 

Iar astăzi, risipiți prin lume,
Noi prindem hore, bucurii cântăm,
Dar tristă este hora noastră, lume,
Fără părinții care nu-i avem…
Alături…


09.04.2017

În imagine cărarea spre casa părintească

De același autor:
https://www.emigrantul.it/m-ai-asteptat/