INCURCATE SUNT CAILE DOMNULUI… PRESEDINTE!

sorin
Sorin Nedea si sotia (dreapta) alături de ambasadorul Dana Constantinescu (stanga)

Rechemarea ambasadorului României în Italia de la post, chiar dacă nu a fost un caz singular, a ridicat suspiciuni, dezamăgire și chiar indignare în rândurile celor care au avut ocazia să-l cunoască. Mesajul unuia dintre români, Sorin Nedea din Bologna, este unul scris, pe lângă telefoanele și scurtele postări pe facebook. 

993091_10209788954785155_8403509574785925601_n

Sorin Nedea _____

Am luat cunoştinţă, ca toţi ceilalţi, despre comunicatul Preşedintelui Iohannis prin care recheamă în ţară 14 ambasadori, ES Dana Constantinescu, Ambasadorul României în Italia inclusă. Nu îmi permit să comentez această hotărâre, nu ştiu ce mari interese naţionale au determinat Preşedintele să acţioneze astfel şi nici nu ştiu dacă este o “pedeapsă” sau o consueta procedură în diplomaţia românească aceea de a retrage personal diplomatic înainte de încheierea mandatului. Eu ştiu doar cine este Dana Constantinescu, văzută cu ochii mei de cetăţean român din diaspora, şi nici un preşedinte, jurnal online sau opinionist ad-hoc nu îmi poate schimba părerea.

Maliţioşii se vor întreba ce am avut de câştigat din partea Ambasadei, dacă acum scriu „de bine”…. Lucru anormal să scrii pozitiv despre o persoană publică din România… Şi mai ales neinteresant! Uite că nici de dată asta nu vreau să merg cu turma, sunt oaia rebelă, chiar dacă există măgari care ne arată direcţia! Metaforic vorbind, domnilor măgari cu cont pe Facebook sau cu ziare online, nu va pripiţi din nou cu denunţurile….

Am văzut-o pe Dana Constantinescu de 3 ori în viaţa mea, cu ocazia sărbătorilor oficiale de 1 Decembrie organizate în mod impecabil de Ambasadă. Am salutat-o deci de 3 ori şi cam la atât s-au limitat dialogurile noastre. Nu am cerut şi nu am primit niciodată vreo favoare din partea dumneaiei (cu excepţia faptului că am mâncat gratis la întâlnirile de mai sus). Nu stau la Roma, ci la Bologna. Nu sunt preşedinte de asociaţie şi nici nu sunt implicat în politica din România pentru că nu mă interesează, sincer.

În cei 22 de ani petrecuţi de mine în Italia s-au perindat mai mulţi ambasadori. De-abia le ştiam numele. Erau nişte persoane intangibile, despre care aflai numai din comunicate oficiale. Eu le-am perceput aşa. Cred că Dana Constantinescu a reuşit să schimbe total viziunea lumii despre un ambasador. A arătat că un ambasador este în primul rând UN OM şi rolul lui principal îl joacă în mijlocul oamenilor pe care-i reprezintă, nu în biroul capitonat unde primeşte oficialităţi. Acest lucru a făcut-o probabil vulnerabilă atacurilor de orice factură. În aceşti 3 ani de mandat eu am văzut-o făcând turul Italiei pentru a vorbi cu românii, a participa la iniţiativele lor, a se “bate” cu autorităţile italiene atunci când era cazul. La ora când s-a dat comunicatul oficial al Preşedintelui, ambasadorul Dana Constantinescu era în Sicilia. Un exemplu printre multele: cu ocazia alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014 a obţinut de la Primăria Romei dreptul ca românii să poată circula cu maşina spre secţiile de vot, într-o zi în care traficul era interzis. Adevărat, nu a reuşit să oprească ploaia şi nici nu a distribuit umbrele persoanelor de la coadă, fiind intens criticată pentru asta!

Departe de mine gândul să mă lansez în omagii deşănţate şi mai ales gratuite. Nu ştiu cine va fi următorul ambasador desemnat de actualul Preşedinte al României, dar ştiu că Dana Constantinescu a reuşit să ridice ştacheta unei funcţii diplomatice atât în faţa noastră, a românilor din Italia, cât şi în faţa autorităţilor din această ţară. Îmi doresc că activitatea dumneaiei să constituie un punct de referinţă pentru viitorul ambasador căruia îi adresez sincer cele mai bune gânduri în această ingrată misiune. Sper să nu greşesc când afirm că un bun diplomat trebuie să-şi îndrepte mai mult atenţia spre popor, respectând evident protocolul impus de la Bucureşti. Din fericire pentru mine am un alt exemplu pozitiv, de data aceasta mult mai aproape, reprezentat de Consulatul din Bologna.

Unii îşi vor freca mâinile de bucurie…. Mie îmi pare rău că pleacă. Mai mult, mă încearcă remuşcările: poate că ar fi trebuit să mă exprim mai des în scris, evidenţiind faptele pozitive ale dânsei pe parcursul acestor 3 ani…. Am scris doar de 2 ori şi asta înainte să o cunosc personal, indignat de josnicele atacuri furibunde ale unei părţi din presa diasporeana care si-a continuat activitatea in tot acest rastimp. Se ştie că negativitatea are un mult mai larg consens în rândul publicului, iar delatorii de profesie, fie ei jurnalişti, oameni de/cu televiziune sau simpli opinionişti pe Facebook, au o energie nesfârşită.

Dacă voi mai avea vreodată plăcerea să o reîntâlnesc când nu va mai fi ambasador în Italia, mă voi adresa Danei Constantinescu cu acelaşi apelativ, de data aceasta adresat persoanei, nu diplomatului: EXCELENŢA SA!