Îngrijitoarelor

De la Velletri (Roma), poetul Ionel Sava dedică fetelor și femeilor care se sacrifică în casele italienilor o poezie de suflet

 

 

Îngrijitoarelor 

Tu, suflet rătăcit prin lume,

dorind să-ţi faci un trai mai bun,

Te storci  de inimă-n tăcere…

la ce e bun?

Tu, Donna ce le faci pe toate,

îți creşti copiii de departe,

Și plângi pe seară, în târziu…

totu-i pustiu!

Pustiu în inima-ţi de mamă,

şi trist în suflet de soţie,

Nimeni nu ştie a ta dramă

durerea să ţi-o mângâie.

Departe de ai tăi părinţi,

bătrâni şi ei cu anii lor

Ce-aşteaptă cu durere-n prag

pe fiica lor.

Dar dorul ţi-l alini uşor

şi-ncepe să-ţi mai treacă

Cănd mângâi fruntea unui moș

sau de bătrână.

Spre dimineaţă aţipeşti,

iar visul ţi-a fost crunt,

Tu lacrimile ţi le ştergi

și-o iei de la-nceput.