Insula Ponza. Românii? Copiii noștri

                „- Abbiamo molti romeni qui. Hanno dei bambini, sono nati qui. Oramai sono dei nostri, ma adesso stanno in vacanza.”

                Cam așa s-a exprimat președinta unei asociații din Insula Ponza într-o convorbire cu prietenul Toma Romulus  Sinca ajuns în vacanță aici. Practic, prima persoană întâlnită de acesta pe insulă a fost un român, botoșănean, care  ajuta pe cei sosiți pe insulă. Omul nu a avut timp mult să stea de vorbă, era la muncă. Dar curios, amicul meu s-a prezentat la primărie unde a găsit o doamnă amabilă, președinta unui ONLUS. Iar discuția s-a legat imediat, doamna în cauză arătându-se foarte deschisă și disponibilă să vorbească despre comunitatea românească din micuța insulă.
                Sunt români peste tot în Italia: de la marile orașe până în cele mai îndepărtate și ascunse sate sau în cele mai mici insule. În căutarea fericirii și a unei vieți mai bune pentru ei și familiile lor, românii și-au găsit patria și aici unde, așa cum spunea doamna de la ONLUS, „sono dei nostri” – sunt de-ai noștri. Adică le simțea lipsa pentru că altfel ar fis pus: îi găsiți acolo sau dincolo.

                Adică vorbea femeia despre niște copii pe care-i percepe ca ai ei, ai comunității, și despre care știe că sunt în vacanță acum.
                 Ce sentiment ciudat! Ce lucru extraordinar să fii român, departe de țara ta, dar să fii perceput ca de-al locului! Chiar și aici, în această insulă de 7 km pătrați unde, potrivit recensământului din 31 decembrie 2019, locuiau 234 de români, adică 74.5% din totalul populației străine rezidente.

C. Merchea

Lasă un răspuns