Interviu cu Maria Dragomiroiu

Maria Dragomiroiu este  una din cele mai îndrăgite interprete  de muzică populară, cu o lungă carieră artistică, care are la activ numeroase premii, diplome şi trofee, printre care Floarea din Gradină în 1977. În rândurile de mai jos, un mic dialog unde dezvăluie anumite aspecte ale vieţii sale artistice şi personale. 

rep: D.na Maria Dragomiroiu, după mai mult de 40 de ani de carieră, în ce fel aţi reuşit să menţineţi vie  pasiunea pentru cântec şi să rămâneţi întotdeuna în topul artiştilor români?

Am reuşit pentru că am stat întodeuna aproape de oameni şi am dat ceea ce e mai bun în sufletul meu, asta am visat să fac de când eram  foarte tânără, şi cânt întotdeuna cu multă iubire şi sinceritate  în faţa publicului.

rep: Aveţi o familie foarte frumoasă, unită, un exemplu de căsnicie  care rezistă în timp. Pe plan personal, ce obiective mai aveţi?

Pe plan personal am realizat tot ce mi-am dorit, am aranjat copiii la casele lor, locuim aproape unii de alţii, am nepoţii de care mă bucur în fiecare zi, iar pentru asta mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o familie frumoasă, copii cuminţi, care au învaţat, şi nepoţi sănătoşi.  Îmi doresc numai sănatate, iubire şi  armonie să mă pot bucura împreună cu soţul meu, Bebe, de copii, de nepoţi şi de toate prieteniile .

 rep: Dacă pe plan personal sunteţi  împlinită, pe plan artistic, ce proiecte aveţi?

Pe plan artistic, visez să fac multe lucruri, iar dorinţa ţine omul activ! Va ieşi un album cu cântece noi, după sărbătorile de Paște, cu circa 14/15 piese. Un alt proiect  foarte mare în  România va fi lansat peste câteva săptamani, dar este o surpriză şi nu pot vorbi despre el, doar că are de-a face cu o agenţie de publicitate– este un proiect mare, în care sunt implicaţi mulţi artişti de care  suntem toţi încântaţi. Apoi începe vara, spectacole la mare, la feste câmpeneşti, zilele oraşelor, nunţi, invitaţii în străinătate şi altele. Viaţa de artist este aşa, şi toţi ne bucurăm când suntem solicitaţi! Voi avea o pauza de Paște, când cu familia vom merge la ţara, la Vâlcea, la casa mea natală, împreună cu prietenii să stăm să ne odihnim, să ne bucurăm de a fi împreună.

rep: În decursul timpului, aţi avut foarte multe colaborări cu artişti diverşi, de exemplu Raul, sau cu albumul cu cântecele aranjate şi scrise pentru  dvs. de d.nul Temistocle Popa. Sunteţi iubită de public şi pentru acest fapt; în viitor?

Mi-a plăcut întotdeuna  să experimentez, să  încerc şi altceva, să îmi depăşesc limitele, iar una dintre cele mai dragi colaborări a fost accea cu d.nul Temistocle Popa, cel mai mare creator de şlagăre de muzică uşoară;  mi-a oferit 13  cântece  frumoase, care în momentul când sunt ascultate plac foarte mult, sunt ultimele sale creaţii. Aş vrea ca acel album să fie promovat mai mult, iar aceasta este o activitate care o voi face anul acesta, prin intermediul internetului şi reţelelor de socializare.   Cu Raul este o colaborare de mai mulţi ani, care continuă şi astăzi, avem un albun de circa 9 piese care nu este încă terminat, şi la care lucrăm pentru a ieşi cât de curând.  Am avut şi un album etno, care este puţin cunoscut, şi acela nu a fost publicizat de ajuns, de cântece populare remixate, Viața viață (la tv nu a fost prezentat niciodată).  O altă colaborare foarte interesantă a fost pe un cântec al Mariei Tănase, Pâna când nu te iubeam, cu un rapper român, F. Charm, care a păstrat linia melodică originală a melodiei, dar a transformat-o în ceva deosebit. Păcat că nu a fost distribuită cum trebuie şi nu am facut un videoclip, ar fi fost sigur un succes radiofonic!   O provocare care mi-a facut plăcere, şi eu sunt curajoasă!

(https://www.youtube.com/watch?v=2B5-PaKGlgk)

rep: Melodia în cauză este imprimată pe albumul Oaia Neagră a lui Charm, din  2017,  şi include o serie de duete cu alţi artişti, nici unul de muzică populară, deci …nu e niciodată prea târziu  pentru a descoepri şi marele public acesată piesă! O colaborare care a intrat în inminile românilor şi nu numai, a fost aceea cu Mădălina Manole. Ce ne puteţi spune şi mai ales ce amintiri ne puteţi povesti descpre această mare cântareată, disparută dintre noi prea curând  cu care aţi avut în primul rând o mare prietenie?

Mădălina  Manole pentru mine a fost o mare interpretă, foarte iubită şi a rămas fata dragă a sufletelor noastre; de fapt, foarte mulţi copii născuţi în acea perioadă se numesc Mădălina / Mădălin.  Mi-a făcut mare plăcere să cânt cu ea, datorită soţului meu, Bebe Mihu, care a simţit de la început că va fi un talent şi s-a creat aşa, un feeling între noi. Împreună am bătut ţara în lung şi în lat şi lumea toată, dar şi cu alţi mari artişti, în numeroase turnee ( Jan Constantin , Dem Rădulescu, Dan Spătaru, Puiu Călinescu, Stefan Hruscă, Draga Olteanu, Corina Chiriac, Angela Similea etc. ) iar omul se cunoaşte bine la bani şi la drum lung, iar eu mi-am dat seama de persoana, de omul care era Madalina Manole. Ne-am inţeles foarte bine!

rep: Imaginez ca aţi suferit foartemult la dispariţia ei !

Și acum sufăr, îmi pare foarte rău că nu a avut puterea de a trece peste acea depresie enormă care a lovit-o, pentru  că nu a  avut lângă ea oameni care s-o iubescă îndeajuns şi să o sprijine. Avem imprimate un colaj din cele mai frumoase refrene ale ei, scrise de Serban Georgescu, primul ei soţ pe care l-am prezentat împreună în spectacole, în tv, eram emoţionate amândouă. Apoi şi ea a preluat din cântecele mele, am facut colaje de muzică populară, aveam cam o jumătate de  ora de muzică . Am realizat şi un cd, dar care nu a ieşit pe piaţă pentru  că nu a vrut soţul ei, Șerban Georgescu, cu aceste refrene, deci a rămas un proiect neterminat.  Mădălina  datorită mie a scos un album cu muzică populară, Lină, Lină Mădălină, pentru că am încurajat-o să încerce şi strada cântecului popular cu vocea extraordinară care o avea. Aşa a şi fost, abumul a avut un bun succes către public!  Pentru mine a fost ca şi cum a plecat un membru al familiei mele… aşa a fost să fie, eram încrâncenată de durere la moartea ei, dar am realizat că fiecare venim cu un rost şi avem o soartă, pe care o ducem la capăt! Acum cu siguranţa cântă dintr-un loc mult mai frumos, de unde ne trimite energie că să putem înfrunta viaţa.

rep: Stiu că sunteţi o mare colectionară de costume populare, şi că aţi  început foarte devreme a le strânge. Care este povestea celui care vi s-a atras atentia într-un juriu pentru ca avea culorile steagului unguresc? 

Povestea acelui costum cu culorile steagului unguresc se întampla când aveam 17 ani și eram la Floarea din Gradină, în  TVR, iar regizorul care facea această emisiune era Sorin Grigorescu, un om de la care am învaţat foarte multe. Eu pentru acea ocazie, m-am dus cu tatăl meu la Vâlcea şi în satele de pe aproape unde sunt influenţe din Ardeal; se purta costum popular unguresc, negru pe  alb cu tăieturi cusute cu fir de mătase, negru pe negru . Eu am vrut să fac ceva special, original, şi am ales de pe un model un costum cu trandafiri şi cu strugurei, iar culorile în evidenţa erau culorile  roşu, alb (de la fustă)  şi verde. Când am ajuns la Bucureşti, foarte orgolioasă de creaţia mea, d.nul Sorin Georgescu nu mi-a permis sa ies pe scenă, aşa că deziluzia mea a fost enormă, dar atunci nu prea înţelegeam de ce!  M-am apucat să-l transform, am scos frunzele verzi  şi am cusut cu o altă culoare, un siclam, iar bobiţele le-am făcut galbene, tot cu mâna mea. Îl port şi acum acel costum şi îmi este foarte drag!

rep: Multe costume pe care le aveţi, sunt creaţiile unei prietene de suflet, care nici ea nu mai este printre noi, Marina!

Marina a fost o mare artistă, plecată dintre noi la numai 53 de ani, care a studiat belle arte: ne-am întâlnit întâmplător, şi îmi spunea întotdeauna că eram singura persoană care a înţeles-o, pentru că era ciudată, începea multe lucrări dar nu termina nici una, nu avea răbdare, se plictisea. Eu am luat-o la mine acasă, şi aceste costume le-am făcut împreună; ea îmi aducea fel de fel de materiale şi idei, iar de acolo am creat  o mulţime de costume, iar fiecare are povesta lui! În 20 de ani mi-a făcut 14 costume, unicate, foarte originale,  câteodată parcă era Meşterul Manole, de câte ori le desfăcea şi le refăcea… pâna când ieşeau cum voiam! În afară de creaţiile noi, eu aveam multe ii şi costume vechi, adunate de prin sate, iar ea mi le-a recondiţionat pe toate, le-a  modificat dându-le feminitate! Probabil din tot acest material copiii mei vor face un muzeu, în satul meu natal!

rep: Există cineva în viaţa dvs. căreia aţi vrea să-i mulţumiți  că v-a ajutat în carieră, ca v-a susţinut? Stiu ca vorbiţi cu mari emoţii de d.na Florentina Satmari, cea care v-a adus în 1979 pe ecranele Televiziunii Române?

Apariţiile mele în TVR nu sunt din 1979, dar cu mult înainte datorită concursului Floarea din Gradină, pe care l-am terminat în 1977, destul de târziu, deoarece în comisii mă ţineau pe loc, îmi venea reproşat că imit pe Maria Tănase, datorită timbrului de voce foarte asemănător între noi. Până la urmă, în 1977, am luat şi ultima etapă, la Bacău. Înainte de TVR şi de Florentina Satmari, am avut norocul ca într-un juriu să-l întâlnesc şi să creadă în mine marele muzicolog Harry Brauner; el m-a prezentat mai departe,  a crezut în vocea mea şi  m-a încurajat să interpretez cu mândrie cântecul nostru popular.  A urmat Cenaclul Flacara, unde am fost foarte bine primită de catre Adrian Păunescu, cântând doine şi balade; asta de fapt este vocaţia mea, sufletul meu artistic, este un gen pe care lumea îl apreciază foarte mult şi astăzi. În 1979 am cunoscut-o pe naşa mea, Ileana Sărăroiu, care într-o ocazie la Hotel Intercontinental m-a invitat să cânt, iar între prezenţi era şi Irina Loghin, cea mai mare intrepretă de muzică populară românească. Aveam nişte emoţii… nu mă gândeam niciodată ca voi ajunge să  cânt pe aceeaşi scenă cu Irina Loghin  pe care o ascultam la radio şi nu aproape respiram  pe durata melodiei! Tot naşa mea mi-a prezentat-o pe Florentina Satmari, care m-a inclus în programul revelionului Tv din 1979, iar eu am cântat cântecul Ioanei Radu Leliţa Ioană, îmbracată în rochie de seară şi cu părul lăsat pe spate. De atunci s-a imprimat în imaginea publicului această apariţie a mea cu părul  liber, iar lumea m-a iubit de la început. Tudor Vornicu apoi  a început să mă includă în emisiunile de sâmbătă seara, unde era o vitrină nemaipomenită pentru marele public.  Cu Dinu Sararu am facut primul album , prima placă, așa era pe atunci. Pe acele timpuri, interpreţii noi nu puteau face un album singuri, trebuia să fie cel puţin 2 sau 4 iar Dinu Sararu ( directorul TVR) a vorbit cu directorul de la casa de discuri Eletrecord (singura instituţie) pe care l-a convis  să fac un album singură.  A ieşit aşa Floricică de pe Coastă , toate melodii creaţii proprii.  A avut un bun succes, s-au vândut peste un milion de discuri, dar eu nu ştiam ce  se întâmplă, am luat doar 3000 de lei! Voi mulţumi toată viaţa tuturor celor care m-au ajutat, şi sunt foarte mulţi! În viaţă se întâlnesc persoane care la un anumit moment îţi schimbă destinul iar eu am fost foarte norocoasă că l-am întalnit pe soţul meu, Bebe, despre care pot spune acum,  după 30 de ani, că împreună am fost şi suntem o forţă, îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi l-a scos în cale!

rep: Pentru căt  priveşte românii din disporă, în particular anul acesta , Anul Centeanrului, aveţi un mesaj pe care aţi vrea să-l transmiteţi?

De foarte mulţi ani merg la românii din afară, oriunde în lume! Mi-am făcut mulţi prieteni, în turnee merg ca şi cum aş fi acasă, sunt bucurii enorme aceste întâlniri!  Toţi cei care au plecat pentru mine sunt cei mai curajoşi oameni, care au avut forţa şi curajul de a-şi lua viaţa in mâini  să plece pentru o speranţă de viaţa mai bună! Îi felicit pentru că au avut curaj şi le doresc tot ce e mai bun, să-şi îndeplineacă visele; nu avem nevoie de prea multe pentru  a fi fericiti, sănătatea şi  a avea siguranţa zilei de mâine este un obiectiv suficient. Le doresc să fie sănatoşi, să aibă famiglia aproape, să nu uite limba româna  şi să o transmită copiilor, pentru că în lungile mele călătorii, observ că circa peste două generaţii nu se va mai vorbi limba româna in familiile emigrate. Se pierd şi tradiţiile noastre!   Pe cât posibil să-i ducă în România, chiar la ţară,   unde se pot juca cum ne jucam  noi odată! Astăzi văd multă singurătate în aceşti tineri, tehnologia şi internetul omoară socializarea. Pentru  părinţi: îi îndemn pe toţi să ţină legătura cu România şi să transmită valorile şi obiceiurile  copiilor.

 rep: Anul acesta, al Centenarului, cum veţi celebra cu românii din ţara şi din străinătate?

Voi fi prezentă în multe evenimente, vom celebra eroii noştri care s-au jertfit pentru o Românie liberă, pentru  ca să existe acest colţ de rai numit Romănia!  Să nu uităm asta niciodată!  La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!

Interviu realizat de Irina Ilona Lazar

 

 

 

Lasă un răspuns