ISTORIA ȘAMPONULUI

       După 1900, șamponul este menționat în America și în Europa Ocidentală. În 1927, germanul Hans Schwarzkopf inventează șamponul lichid.  Cuvântul șampon a evoluat din cuvântul indian „champu”, un tip de masaj pentru cap și corp.  Obiceiul de a spăla părul provine de la populaţia din India care, încă din Antichitate, obişnuia să-şi maseze uşor pielea capului cu uleiuri. Pentru strălucirea şi frumuseţea părului, în timpul masajului, se foloseau flori aromatice.  

       Egiptenii combinau oțetul și zeama de lămăie cu apă. În Europa, foloseau un amestec de ierburi uscate. Așa apare prima versiune de șampon uscat.

      În Indonezia se ardeau tărâțe împreună cu paie de orez, după care cenușa astfel obținută se aplica pe păr și se clătește cu apă.
      În Evul Mediu pentru a ține sub control păduchii, se spălau pe păr cu un amestec de cenușă, albuș de ou și săpun.


Lasă un răspuns