Italia – „Școala Vieții” mele

Îmi place să fac dragoste și nu sunt o ușuratică. Nu sunt nici nimfomană, sunt un om cu griji și nevoi, un om care vrea să povestească ce i s-a întâmplat.

Am cunoscut mulți bărbați, nici numărul nu-l mai știu și nu, nu sunt curvă. Să zicem că urmez cursurile vieții și nici nu sunt una dintre cele care-și scrie la profilul de Facebook Școala VIEȚI.”

Sunt în Italia de la 29 de ani. Și-am primit atâtea palme, încât acela a fost momentul când am realizat că ceea ce am trăit eu până la acea vârstă nu se numea viață. Mi-am abandonat cariera și am plecat în Italia să scap de o relație care murea de 5 ani.

Când m-am văzut acolo, la Roma, unde toți păreau mai atenți cu mine dacă le zâmbeam, am început să trăiesc. Nu prea vorbeam cu românii, păstram distanța. Auzisem că ei sunt primii care îți sapă groapa. Dar Angelo era italian și l-am plăcut imediat. Un italiano vero – uomo della mia vita – așa credeam.
Angelo m-a învățat să râd, m-a învățat ce înseamnă dragostea, sexul, prietenia, afectul, sprijinul, tandrețea, încrederea  etc. Angelo a fost un înger în viața mea. C-așa-i zice numele.

Nu era nevoie să-i spun că mă apasă ceva, mă citea ca pe o carte și avea întotdeuna cuvintele și gesturile potrivite pentru a mă înveseli, iar dacă nu reușea să mă înveselească, îmi făcea un masaj și mă relaxam imediat, indiferent unde ne aflam. Un înger nebun era.
Angelo s-a dus... și odată cu el tot ce învățasem și trăisem în 11 luni. Cele mai intense și mai fericite luni din viața mea și cel mai dureros sfârșit. Fericirea nu durează veșnic, iar sfârșitul dureros nu putea fi evitat. Și eu am provocat durere.

L-am căutat în fiecare partener. Am avut alte relații doar pentru asemănări. Pe unul îl chema Angelo, altul avea același stil de a se îmbrăca, buza inferioară cărnoasă și părul cârlionțat. Cu altul am făcut sex în mașină pentru că… ați ghicit, avea mașină ca a lui Angelo. Trei ani am trăit altfel decât fusesem obișnuită, adică în desfrâu.

Nu am mai întâlnit pe nimeni ca el, doar mă amăgeam și speram că voi găsi la un moment dat. Relațiile pasagere m-au făcut să trec, aparent, peste durerea pierderii lui Angelo și mi-au creat alte dureri. Am început să iau antidepresive și am devenit dependentă. Ajunsesem să fac sex pentru atenții mici, pentru zâmbete, glume bune și vorbe frumoase.

Credeam că acei bărbați îmi fac o favoare, credeam că sunt urâtă și indeziderabilă, căutam și ofeream atenția bărbaților, astfel încât, am avut probleme la serviciu și am fost dată afară, pentru că am întreținut relații sexuale cu 2 colegi. Unul dintre ei era nepotul șefului. Mi-am impus să mă opresc, când, uitându-mă în oglindă, am văzut o femeie care nu mai semăna deloc cu mine. Ochii holbați, gura uscată și căscată ca a omului bolnav, ploapele umflate, pete roșii pe față și pe gât, părul nespălat, unghii neîngrijite. Ce mă făceam cu mine?

M-am dus la un fix, altă soluție nu era. Trebuia să înlocuiesc pe cineva. M-am dus într-o localitate uitată de lume și am găsit bătrânul la pat. Avea spatele vânăt, așa era de 5 ani, imobilizat. Femeia care m-a lăsat în locul ei, mi-a arătat cum trebuie să-i fac injecțiile, cum trebuie să-i dau medicamentele și a plecat că trebuia să prindă autobuzul care trecea de două ori pe zi. Abia după câteva zile mi-am dat seama că nu se va mai întoarce, toate hainele și le luase cu ea.

Nu am rezistat mult. Am plecat și de acolo, nu înainte de a-l  f…ermeca pe fiul bătrânului, pentru că era însurat și avea strungăreață, fix ca Angelo.

De 2 ani trăiesc cea mai fericită poveste de dragoste, liberă și armonioasă, cu bărbatul vieții mele. În viața mea a apărut un înger, sunt în a 5-a lună de sarcină și pe fiul meu îl va chema Angelo. Fix ca pe tatăl lui. El s-a despărțit de ea și m-a ales pe mine.

Și uite așa viața își urmează cursul. Dacă nu înveți, plătești. Toate datoriile se plătesc, nu rămâne nimic neachitat. Vă rog să mă credeți!

Sofia, 40 de ani

Emigrantul nu alege faptele românilor, ci le prezintă așa cum sunt, cu bune și rele. Emigrantul a dat dreptul la cuvânt oricui. Vrei să te faci auzit? Și tu poți scrie la Emigrantul!

Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redacția@emigrantul.it