La ce e bună masca pe figură?

       Când vânzătoarele de la pâine au primit întâia oară, mai demult, mănuși de unică folosință, am zis ”aleluia” de trei ori. Dar entuziasmul mi-a trecut rapid, când le-am văzut că au o singură mănușă, cu care nu numai că luau pâinea de pe raft, dar luau și banii de la client, băteau la casă și tot așa. Clienții veneau, mănușa nu se schimba. Am înțeles rapid că mănușa asta nu e de unică folosință, ci e doar unică și-atât.Un fel de ”știu că fumează, dar să nu fumeze-n fața mea”, numai că mai rău.

      Când asistenta mea de la cabinet a tastat ceva la calculator, după care a mers să-mi prepare materialul de amprentă, l-a încărcat în lingura pe care urma s-o introduc în gură la pacient, am scăpat-o intenționat pe jos. Ups! Ca să-mi facă alta. A doua oară, cu mănuși curate, te rog. Pentru că nu avusesem curajul să-i spun de față cu omul că tocmai a făcut o greșeală gravă de cross-infection. Deși tastatura calculatorului era învelită într-o folie, pe care o schimbam, tot ar fi fost ca doamna de la pâine de mai sus. Grețos.

       Purtatul de mască și mănuși poate fi o păcăleală dacă trăim cu impresia că ni le-am pus și gata. Ele nu ne protejează în sistem de baubau: ne-am mascat și, virusule, te-am speriat! Nu. Virusul n-are ochi, are lipici. Ca să ne infectăm, el trebuie să găsească o portiță de intrare. Dacă ne stă pe o piele sănătoasă, poate sta mult și bine, că nu pățim nimic. Problema e că îl ducem de acolo la portițele acelea de intrare. Dacă avem răni pe piele, de exemplu pielițe smulse la unghii, apoi clasicele: nas, gură, ochi.

      Deci noi ducem virusul, mâinile noastre sunt taxiul lui. Nu e nicio diferență între un Logan sau un…

Continuare pe: siblondelegandesc.ro

Lasă un răspuns