La Ipotești

Mihaela Gudană

La Ipotești

Te așteptăm, te căutăm în slovă,
De-atâta vreme… ai plecat puțin.
Te naște iarna iar într-o Moldovă
Ce ți-a păstrat destinu-n chip senin.

La Ipotești ți-e curtea-ndestulată,
Toți cei ce vin te caută-n văzduh.
Pe lacul trist, în nuferi, altădată,
Iubirea se scria cu sfântul duh.

La geamul tău, se vede-o luminiță,
Opaițul de–aseară s-a aprins.
E umbra ta întoarsă-ntr-o ființă,
În albul nopții chipul nu s-a stins.

Și masa mică, cea de la fereastră,
Unde ai mestecat iubire mare-n scris,
Păstrează muza pentru lumea noastră,
Simțind cum veșnicia ne-a convins.

Te așteptăm. În multă-nsingurare,
Zăpezile te nasc necontenit.
La Ipotești, în mare sărbătoare,
Gândim că Eminescu-a revenit

Lasă un răspuns