LECȚIE  DE  ISTORIE

 Deunăzi am primit la redactie, prin intermediul profesorului Constantin Macarie, o poezie mai actuală ca oricând. Vă invităm să vă delectați cu această „Scrisoarea III” în versiune modernă

nicolae dragusin

 

 

 

 

 

Nicolae Drăgușin _____

 

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram

Că sunt Om, că am o țară, și o Limbă, și un Neam,

Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moţii mei,

Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei.

Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așază,

Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează.

Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide

Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide,

Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăţi,

Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi,

Pe Vlad Ţepeș cum să-l facem personaj de film de groază,

Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează…

Ne învață idioţii că Bălcescu a fost laş

Şi că Decebal, bătrânul, a fost un sinucigaş…

Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii,

Nesimţiţi care-și permit a ne ponegri eroii?

 

Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate

Și ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate,

Bieţi defăimători de stirpe, lacomi și periculoşi…

Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?

Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată

Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!

Fără paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc,

Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!

Dacă nu muream în luptă la Neajlov și la Rovine

N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!

Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă,

Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, si cu luptă!

Și a trebuit adesea, spre a ne salva norodul,

Sângele lui Brâncoveanu sa inunde eșafodul,

Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți,

Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți,

Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni

Ca un preambul la imnul “Deșteptați-vă români”,

Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma și necazul

Și coroana pentru Doja, și baltag pentru Viteazul,

Munții nostri aur poartă, am putea sa fim bogați

Însa nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați,

Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință.

Am trecut peste milenii cu speranță și credință

Și-am nădăjduit că, poate, neamul nostru într-o zi

Printre alte mândre neamuri, ca o stea va străluci…

Astăzi… cine ni-s eroii? Cine-i gata ca sa moară

Pentru sfânta Libertate, pentru neam și pentru țară?

Grașii și libidinoșii, snobii și analfabeții,

Banii mulți și burta plină… pentru ei sunt sensul vieții.

Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre

Care pentru-o spagă calcă fără milă pe cadavre!

Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții

Și-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții

Să ne facă de rușine, cerând mită pe la toți

Și să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți!

Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale,

Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale,

Pițipoanca plângacioasă sau tribunul facând spume,

Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?

Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul

De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?

Nu mai sunt eroi în țară, oameni demni și responsabili,

Să ia frâiele în mâna de la viermii incapabili?

Creierele geniale sunt trimise la străini

Spre-a nu-ncurca la furturi pe-acești avortoni cretini!

Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară,

Să fim pentru haimanale animale de povară,

Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar,

Cam cât lasă ei pe seară șpaga la vreun ospătar!

Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii

Și nici mame disperate, “ce le dau la ăia micii”,

Nu mai vreau să-mi văd părinții dependenți de tratamente

Și cu banii pentru hrană cumparând medicamente,

Nu mai vreau să-mi vad soția umilită la ghișee

Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee!

Ca o boală fără leacuri, ca un cataclism mă sperie

Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie…

Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte

Vor iesi din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte

Și vor face curațenie printre cei ce ne-au furat

Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!