Luca Cipolla, italianul care traduce poezie și proză românească

„Bărăgan”, aşa se intitulează poezia din deschiderea volumului „In viaggio per dove – În drum spre unde”, prima carte italiano-română tipărită în Italia, la Milano, de Luca Cipolla, italianul datorită căruia creaţiile tinerei poete gălăţene Denisa Lepădatu, ale Marianei Kabbout şi ale lui Petre Rău au devenit cunoscute şi premiate în Italia.

Luca Cipolla alături de gălățeanca Denisa Lepădatu

A ajuns să traducă pentru autorii gălăţeni poezie și proză  datorită revistei Boema din Galaţi cu care colaborează din 2010.

Traducerea presupune foarte multă muncă, dar şi înţelegere pentru a transmite mai departe fiorul, sensul, trăirea de dincolo de cuvintele aşternute pe hârtie. Dar italianul nu simte această povară:

Poţi trece peste obstacolele limbii când vorbeşti aceeaşi limbă virtuală cu autorul, în cazul acesta, limba poeziei. Reprezintă o mare onoare faptul că operele traduse de mine sunt premiate, mai ales pentru că în acest fel contribui la a face cunoscute poezia română şi autorii ei, România fiind un teren cu adevărat extrem de fertil pentru literatură”, spune Luca Cipolla.

Am fost curioşi dacă uneori scrie direct în limba română, dar ne-a răspuns că îi e mai uşor să-şi exprime emoţiile şi sentimentele în limba maternă, apoi să le traducă în româneşte.

Am descoperit limba română în 2003, prima data când am fost în România. La întoarcerea în Italia, mi-am cumpărat un manual de limba română şi am început singur să învăţ româneşte, căci îmi plăcea sub aspectul foneticii, a felului în care suna. Nimeni nu m-a ajutat. Româna este o limbă neolatină ca italiana şi există limbi mai grele de învăţat în lumea asta. N-a fost o povară pentru mine să pătrund tainele ei, dimpotrivă mi-a părut o lucrare de arheologie să descopăr din ce în ce mai multe cuvinte şi expresii ale limbii române. La fel ca România, limba română reprezintă o altă dimensiune cu care s-a comparat realitatea mea la un moment dat, datorită vieţii mele de turist şi de poet. Inima n-are limbi, deci pentru mine italiana, limba mea maternă, este la acelaşi nivel de importanţă precum română, aşa cum ar fi cu alte limbi pe care aş putea să le învăţ”, ne-a mărturisit Luca Cipolla.

Deşi Italia natală e o ţară frumoasă, Luca Cipolla a găsit loc în inima lui şi pentru România:

Am fost în Galaţi numai în trecere, când în 2003 am plecat de două ori în Republica Moldova, dar din păcate n-am avut ocazia să vizitez în linişte oraşul, din care am văzut doar zona de lângă Dunăre. Am fost exact de 20 de ori în România şi am văzut multe locuri şi oraşe frumoase… În inima mea nu pot să uit de Bucureşti, Sighişoara, Cluj, Iaşi, Constanţa, dar şi locuri atât de minunate precum mănăstirile din Bucovina, Transfăgărăşanul şi Maramureşul. Da, în trecut m-am gândit să mă stabilesc în România, dar acum viaţa mea are alte priorităţi, deşi când am ocazia şi posibilitatea revin cu plăcere în ţara dumneavoastră, a declarat Luca Cipolla pentru cotidianul Viața Liberă.