Lui Eminescu

Nicu Constantinescu

Lui Eminescu

Să te odihneşti în pace
Zeu al sfintei poezii!
Numai de la tine încoace
Rugineşte frunza-n vii,

Cu aromă de romanţă;
Plopii cresc tot fără soţ,
Cu iubire şi speranţă,
Catălin e mare hoţ,

De amoruri, de luceferi,
El, din flori şi de pripas;
Lacul e-ncărcat cu nuferi,
Iar pădurea are glas;

Împărat slăvit e codrul,
Stele scăpără scântei,
Suferinţă e amorul,
Suntem ninşi cu flori de tei;

Codrii-s făcuţi din aramă,
Feţi-frumoşi au păr de aur;
Nu spera şi nu ai teamă,
În lemn, cariul este faur.

Izvorul în văi suspină,
Râul este Demiurg,
Fruntea e de gânduri plină
Şi din vecinicie toate curg.

Fenomenele-astea toate
Existau de când e lumea,
Pană să le spui Tu, poate,
Nimeni nu le desluşea.

Să te odihneşti în pace
Zeu al marilor iubiri!
Numai de la tine-ncoace
Curg râuri cu tânguiri;

De la tine se scriu versuri
Minunate şi toate-s cu…
Multe doruri şi-nţelesuri:
De la tine, Eminescu!

Lasă un răspuns