660×220 Studio Mihaela Merchea

Măicuță Românie

„Îndrăznesc să mă adresez dumneavoastră”, își începe mesajul Angela Mihai din localitatea Săveni, județul Botoșani…
Și ne-a trimis această frumoasă poezie, scrisă pentru Ziua Națională a României.
V-o oferim cu drag, așa cum ne-a fost și nouă oferită.


Angela Mihai

Măicuță Românie, cu ochii aplecați,
Privirea ți-e prea plânsă, că fii-ți sunt plecați,
Iar tu, ca orice mamă, când singură rămâi,
Suspini tăcut și-aștepți copiii să-ți mângâi.
Ai vrea să-i vezi pe toți în țara ta la masă,
Să-și îngrijească pruncii, și curtea, și-a lor casă.
Dar pleacă toți pe rând, se pierd în depărtări,
Să-și caute norocul în cele patru zări.


Dorul de ei te roade, măicuță Romanie,
Dar lacrimile lor sunt ploi peste-a ta glie.
Și plâng, măicuță sfântă, că îi apas-un dor
De tine, prunci și sat, de pâinea din cuptor,
De case părintești ce stau părăginite
Și-aproape că se surpă pe mame gârbovite.
Părinții-ncovoiați de griji și de nevoi
Mor, și, tăcuți, la groapă se duc fără de noi.


Ogoru-nțepenit, lipsit de rod și sapă,
Cu ale noastre lacrimi, Măicuță, se adapă.
Când umilința, dorul și boala ne apasă,
Ne-ntoarcem mai săraci și în sicrie-acasă.
Copiii ne plâng zilnic și cresc de noi străini,
Iar noi, plecați în lume, trăim ca printre spini.
Tu, dragă Românie, ești cea mai dulce mamă,
Iar sânul tău duios acasă ne tot cheamă.


Ne-ndemni să revenim, cu lacrime de sânge,
Dar cei de la putere nu știu cum să ne-alunge.
Doar ei vor să rămână și toți cei dragi ai lor,
Să-ți fure tot trecutul și sfântul tricolor.
Măicuță, țară dragă, eu multe ți-aș mai scrie,
Dar când cu tine nu-s, sunt tristă și pustie.
Azi, stau îngenuncheată, te plâng din depărtare,
Că n-am putut să vin la sfânta-ți sărbătoare.
Să-ți iau țărâna-n palme, s-o plâng, să vezi că-mi pasă,
Dar, de aici îți jur, mă voi întoarce-acasă!