Maramureşul și „copacul cu oale”

„Copacul cu oale” este un obicei ce a fost transmis din generație în generație

În multe sate maramureșene se pot vedea în curțile oamenilor un copac în care sunt puse toate oalele familiei, în culori diferite, iar dacă numărul oalelor este mare, cu atât familia este mai înstărită

Dacă în vârful copacului este o oală de culoare roşie, atunci  aceasta înștiințează că la familia respectivă este o fată de măritat. Cu cat sunt mai multe oale în copac, cu atât înseamnă că zestrea fetei este mai mare.

De obicei vara, când gospodinele fac mâncare într-o bucătărie improvizată lângă casă, pun oalele spălate să se scurgă într-un copac pus acolo anume pentru așa ceva.

Pe vremuri, în Maramureș, oamenii puneau într-un copac oalele spălate folosite la închegarea laptelui. Astfel, în lumina și căldura soarelui, distrugeau bacteriile care se formau într-o pojghiță subțire, și care încetineau închegarea laptelui.

Pe timp de iarnă, fenomenul era asemănător, dar la distrugerea bacteriei nu participa soarele, ci vremea rece, astfel oala îngheța iar bacteria era distrusă de temperaturile scăzute.

Graiul maramureșean din care este alcătuit subdialectul maramureșean este unul din cele 5 subdialecte de bază ale dialectului dacoromân: muntean, moldovean, bănățean, crișean și maramureșean. Subdialectul maramureșean se vorbește exclusiv în Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău, Iza și Vișeu.