Marco Feltrin – experiența România

pietro vaselo 1

Născut în Viitorio Veneto (Treviso – Italia), Marco Feltrin este oenologul cramei Petro Vaselo din Banat. O cramă mică, de 42 de ha, creată în 2011 de către un italian, o cramă care face vinuri românești de calitate și pe care le exportă în Germania, Danemarca, Belgia, Olanda, Statele Unite, Canada și ceva în Milano. Plecând de la 10% acum doi ani la export, crescând la 20% anul trecut și mai mult anul acesta, vinurile de aici sunt rodul pasiunii pentru excelență. 

 În 2011 ia ființă crama din Banat iar Marco vine doar pentru timpul culesului tocmai din Salinas Valley (california), de la crama Constellation Wine, un grup foarte mare ce produce 70-80.000.000 de sticle pe an.
În California? Pe merit. Adică pur și simplu aplicând la un concurs de selecție pe site-ul companiei, aceasta după ce în Italia se specializase în domeniu la Facultatea de Enologie din Udine.
Provenind dntr-o familie simplă (mama asistentă medicală, tată antreprenor cu o firmă de electronică), Marco va primi plăcerea pentru vin de la altcineva.
– Bunicul, care făcea vin „cum se spune pe aici, ca la țară, la damingeană” și crescând „în mirosurile de vin” mi’a insuflat această pasiune.

Vrei să trăiești o experiență deosebită?” Este o cramă în România

În 20111 ia ființă crama Petro Vaselo pe lângă Recaș care face și prima vinificație, cu un director de producție ce se ocupa de tot: construcție, producție etc, dar care avea nevoie de un asistent priceput în ale vinului. „Vrei să trăiești o experiență deosebită?” l-a întrebat un prieten? Este o cramă care se construiește în România.
– La vremea respecetivă nici nu știam că în România se face vin, pentru faptul că vinurile românești nu le găsești pe piața exterioară: în Italia nu, în California nu l-am găsit nicunde, în Franța nu mai vorbim, spune Marco.
Va lucra doar perioada culesului a acelui an, după care se va angaja la o cramă în Italia care producea prosecco, în zona Treviso. În august 2012 decide să revină în România definitiv la crama unde mai fusese și de unde cel care se ocupase de vinifcație, tot italian, plecase definitiv în Italia.

pietro carmelo

Prezentându-și vinurile la ReVindo în București

Românii seamănă cu italienii, la bune și la rele

– Atunci patronul m-a întrebat dacă vreau să rămân aici definitiv, să fiu director de vinificație.
      – Cum te-ai descurcat cu limba română?
– M-am descurcat mai greu la început, ca orice început într-o țară străină. Dar, bine, limba română nu este așa de dificilă, se aseamană cu italiana și la gramatică, ne spune Marco într-o română aproape perfectă.
– Ai avut probleme de adaptare, de altă natură, cu oamenii, chestiuni de xenofobie…?
– Aaa, nooo. Românii cu italienii se aseamănă mult, foarte mult. La bune și la rele. relele se cunosc mai repede. După patru ani de când sunt aici, eu spun că italienii se aseamănă foarte, foarte mult. Și ambele popoare au un „avantaj” comun: știu foarte bine, întotdeauna, să accentueze, să sublinieze foarte bine defectele, dar niciodată calitățile. Și-atunci, prima dată când am ajuns aici, am înțeles defectele poporului și ale țării. Pentru că, atunci câd vii aici și ți se spune că, „vezi că țara asta are o mie de defecte”… calitățile le vezi mai târziu singur. Iar calitățile sunt atât de multe în țara asta, că nici românii nu le cunosc în majoritatea lor.

pietro melgis
Un vin excelent al cramei Petro Vaselo

       – Te-ai îndrăgostit de vinuri mai mult sau mai puțin de când ești în România?
– Da. De lumea vinului de calitate… pentru că lumea vinului în România este veche, foarte veche. Adică aici se face vin din vremea dacilor și se spune că romanii au venit aici pentru vin și pentru femeile lor (râde). Calitatea vinului în România s-a schimbat foarte mult în ultimii ani. Enorm!
  În România se fac multe vinuri bune care încă nu sunt cunoscute pe piața exterioară. Lipsește promovarea pe piața externă dar și aceasta se va schimba cu timpul cu răbdare, cu muncă multă.
 – Îți lipsește Italia?
– Ăăăă, da. Eu am fost mai vagabond de mic, călătorind. Italia este oricum casa mea.

– Ai urmat exemplul înaintașilor romani, te-ai logodit aici?
– Da, mi-am găsit și „pretenă”… de trei ani deja.

O discuție plăcută cu un interlocutor care, așa, ca mai toți producătorii de vin, iubește câteva lucruri frumoase: vinul, fetele frumoase, munca și buna companie.
Dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul elegant, corect și încrezător de a vorbi despre țara lui adoptivă, România, al cărei bun ambasador este.

 Cristi Merchea