Marino – Grotta di Mozziccone sau câte ascunde un orășel aproape de Roma

Bruno Cianfaglione (dreapta) explicându-ne

Bunicul meu, care cânta în formația comunei Marino, când s-a dus să cânte la Rocca di Papa, a avut o discuție cu un alt cântăreț. Începură să se certe iar el, de nervi, l-a mușcat de ureche pe ăsta, că aproape i-a rupt-o. De-atunci în chemară „moziccone” (mușcătură).

– Ca pe Mike Tyson.

Da.

Astfel își începe povestea Bruno Cianfaglione, un marinez pasionat de localitatea sa, Marino, odată ce am intrat în beciul de sub o casă. Un beci care dă în Grotta di Mozzicone, cea despre care ne vorbea și în care vom coborî să o vizităm. Bruno conduce o asociație de pasionați ai locului cu care, de-a lungul timpului , a făcut foarte multe lucruri, mai ales legate de teritoriu, de valodificarea subtranelor și a tot ceea ce Marino are frumos și interesant.

 

Barometrul de sfoară

Vezi, aici avem barometrul pe sfoară? Pentru că… și începe să enumere ceea ce este scris: sfoara uscată e timp frumos, sfoara udă e ploaie, sfoara rigidă e frig, sfoara invizibilă e ceață, coarda care se mișcă e vânt, ultima, coarda lentă este electricianul auto. De ce? Pentru că la Marino sunt trei electricieni auto și toți trei au porecla de „Sfoară moale”. Da. Și atunci, când unul are nevoie de electrician, zice: unde-l găsesc pe „sfoară moale”?

Baromtru pe sfoară

         Generațiile de demult așa mergeau, cu poreclele.

Când v-ați gândit să faceți un muzeu aici?

Un muzeu… ne-am gândit să facem acest muzeu acum șase ani. Acum, alături de fratele meu, vrem să valorificăm centrul istoric. Vom mergem să vedem cealaltă grotă. Aici sunt multe grote, majoritatea închise.

         Noi am vrea ca toate beciurile și grotele să fie deschise. Numai că nu vor asta, pentru că ar trebui să fie inspecționate periodic. Problema este a conductelor de apă, care fiind foarte vechi, de prin anii 60, și crescând și presiunea apei în ultimii ani, de multe ori ele se sparg și atunci acestea se inundă. Când se sparg deasupra solului sau a grotelor, nu-i problemă, se vede și se intervine rapid. Dar când se sparg la subsol, cele care sunt în grote, cum faci? Atunci se inundă totul și nu se vede. Și e pericol ca de la prea multă apă să se surpe stânca și casele de deasupra.

Pentru că Marino stă pe o rocă de peperino, o piatră vulcanică neagră, moale, dar foarte versatilă, cu care oamenii au făcut case, ornamente, statui, fântâni sau câte și mai câte au avut nevoie de-a lungul secolelor.

Acum câțiva ani o bucată mare s-a desprins dintr-un mal astfel că, la căderea acesteia, s-a cutremurat locul ca la seism.

Marino este orășelul unde la fiecare colț vezi o inscipție, o piatră comemorativă, un indicator care amintește de oamenii locului. Și nu puțini: muzicieni, sculptori sau pictori celebri, conți sau generali, de toate a dat această localitate. Paolo Mercuri, un pictor faimos de la sfârșitul secolului al XIX-lea, leagă acest oraș și de România. Fiica acestuia, căsătorită cu un avocat român, îl va duce și pe pictor la București unde, în 1884 își va găsi sfârșitul.

Dar nu numai. De câțiva ani aici locuiește și muncește, destul de bine integrată, o comunitate românească de circa 1700 de români.

         Toma Romulus Sinca, cunoscut de toți drept Romeo, e salutat precum primarul. Nu e aproape nimeni să nu-l știe, să nu glumească cu el, să nu fie un punct de referință al comunității. Și tot el este și cel care ne este ghid astăzi prin subteranele orașului. Le știe, a lucrat în ele, iar la Bruno chiar a construit treptele de acces de care e tare mândru.

Sărbătoarea Viei și Vinului…


Ce e de văzut la Marino? Multe. În primul rând cramele de vin care sunt tipice zonei, localitatea fiind recunoscută pentru viile și vinurile sale. Sărbătoarea Viei și a Vinului adună zeci, dacă nu sute de mii de vizitatori și turiști, făcând străzile neîncăpătoare pentru numărul lor. Parada costumelor medievale și intrarea triunfală,. după bătălia de la Lepanto din 1571, familiei lui Marcantonio Colonna, suscită un viu interes.  Înainte de asta, la sfârșitul lui iulie, sărbătoarea Madonei de u’Sassu, caracterizată printr-o splendidă demonstrație de artă în care artiști, asociații și oameni iubitori de frumos împodobesc o stradă întreagă, via Roma cu tapete în rumeguș colorat.

Parada costumelor de epocă

După sărbătoarea viei și vinului, la două săptămâni, urmează ce a agogoșilor (Festa della Ciambella), moment de distracție și delicatese făcute din făină, zahăr și pasiune.

Marino,  ca o multitudine de localități italiene, are o pleiadă de localuri, taverne, trattorii caracteristice, pline de farmec, unde se mănâncă bine, tipic roman. Unele sunt în grote, altele în vechi grajduri restructurate și restaurate,  în pivnițe sau poduri, în vechi locuințe medievale; Găsim birturi kitsch dar și restaurantul unui călugăr mort în culmea fericirii, frumos pictat tot de un pictor local. 

Restaurantul „Il Fratone”

Il vicolo di baccia donne” (colțul unde se pupă femeile) e o uliță strâmtă, de abia 70 de cm lățime, rămasă între două clădiri, dar încă nemarcată cu nici un indicator sau placă (la fel cu e Strada Sforii din Brașov).

Il vicolo di baccia donne
Vicolo di bacia donne
Pentru Romeo e greu de trecut pe aici

În piețe puteți admira creațiile sculptorului marinez Umberto Mastroiani (unchiul faimosului actor Marcello Mastroiani), localuri pictate sau, la Bruno, cel care ne-a spus povestea grotelor și a „barometrului de sfoară”, colecția cu afișe a tuturor Sărbătorilor Vinului din Velletri începând cu 1924. Apoi Palatul Colonna, al vestitei familii romane, subteranele de sub acesta și de sub Piazza Matteotti, castelul sau cea ami recentă descoperire arheologică, o frescă de cult mitaic foarte antică denumită de arheologi „Il Mitreo” cu care marinezii se mândresc.

O operă a sculptorului Mastroiani.
Ancadramente medievale de uși
Simbolul vinului și pe blazoanele caselor

Nu am trecut în revistă tot ce e de făcut și văzut aici, dar cu siguranță cei dornici și curioși vor putea alege și alte lucruri, mai frumoase și mai interesante pentru un weekend din cele mai liniștite.

Cristi Merchea

Lasă un răspuns