Mi-ar fi rușine să va fiu mamă! Sunteți un cancer pentru țara asta si acum a dat în metastaze!

politicieni-oameni-afaceri-dupa-gratii

Imediat ce prim-ministrul Ponta și-a dat demisia, caracatița politicii românești a început agitația pentru numirile în funcții ale acoliților și aserviților săi. Semn că n-a înțeles nimic de la mișcările de stradă. Politica românească speră și crede că o poate duce înainet așa cum a făcut până acum. Dar oamenii vor altceva. Nu mai vor lichele, tâlhari, nesimțiți și hiene. Vor, pentru moment, un guvern de tehnocrați.  

Iată și opinia unei românce plecată, ca și celelalte milioane, din cauza sistemului bolnav al României

elena toc

 

 

 

Elena Loredana ȚOC

 

Imi încremenește “penița” tastaturii sub degete si cuvintele îmi înțepenesc în creier când văd atâția imbecili!

Ma pregatesc sa vin in tara si o sa strig pana mi-o pieri vocea si pana voi ramane fara aer in plămâni : ” ajunge, băăăă, ajunge! Ți-ai dracului de jepcari!
Sunt din generatia aia care nu a facut nici un cacat in tara, am invatat pe brânci ca proasta ca sa plec … sa fac afara acelasi cacat… Ca deh, esti român, tre’sa stai nițel pe bara sa dovedești ce esti si poți… si te cam uita acolo…”pe bară”…


Cand ati fost puși in funcții erați sărmani si costelivi … acum nu mai încăpeți in paltoanele alea cu cinci de X. 


Nu am avut loc in țară, ca tac-tu, mă-ta, sor-ta si tot neamul vostru pan’ la a șaptea spița trebuia sa fie asigurat.


V-ati construit palate la munte, mare, si conturile vi s-au umflat in bănci in timp ce burtile va cresteau pe masura…


Suntem “golani si curve” că am plecat de sila de voi si de rasa voastră de nemernici …


Veniți, ba, veniți la drum cu mine, in autocar, vreo trei zile… Mâncați cu mine, pe o margine de bordura de autostrada, un sandwich statut si călătoriți ba, in mirosuri fel de fel, cu frica-n gât daca ajungi sau nu teafăr acasa! Da’ voua va trebuie coloane oficiale, masini bengoase , parfumate si șofer personal… că doar de asta v-a fătat mama…

Analfabeți cu diplome cumparate, ce pâna mai ieri mergeați cu căruța la câmp …


Mi-ar fi rusine să va fiu mamă!


Sunteți un cancer pentru țara asta si acum a dat în metastaze! 


Contracte, licitații , “învârteli la mica înțelegere” , ca doar tre’ sa manance si cumnatu’, si varu’… Asta ati facut, in timp ce noi eram ținuți deoparte… Ați ciopârțit țara asta de parcă era moșia voastră …

Va dor cefele groase de cat dormiți pe scaune pufoase, si-n cur va doare ca acolo se dezbat legi pentru țară…
Ajunge ba, AJUNGEEEEE !!! Ți-ai dracu de jepcari!
Ne-ați amputat creierele!
Puțiți, mă, puțiți, și mi-as dori sa putem să vă dăm pe toti afara din țara asta pe care voi nu ati iubit-o, mă… Să vă aruncăm ca pe o măsea stricată … că aia doare. Și voi ne-ati durut destul!
Am plecat sa pot sa-mi cresc copilul si fiindcă tata nu a stiut sa doarma frumos ca voi, dupa o viata de munca, cu o pensie de șase milioane, nu a avut sa-mi dea nici vila, nici masina bengoasă, cum faceti voi cu plozii voștri!
Eu de copilul meu m-am despărțit, multi ani in urma, ca voi m-ati obligat sa plec departe!
Mi-e scrârbă, bă,  de voi! Libidinoșilor!
Gargara? Propaganda, stereotipuri? Mama mă-sii… nu mă interesează.
Paharul meu e de mult umplut si acum am răbufnit… na…