Ministru agramat, elev curajos la Vrancea

La un așa Ministru al Educației e de mirare că elevii mai citează Ministerul și mai cred în el. Unde ești Caragiale  …

 

Ministru educatiei„Nu a existat (au existat, n.r.) subiecte pe pagina de internet, a existat decât (doar, n.r.) un mesaj, care nu a fost postat la 08:34, aşa cum s-a spus iniţial, ci la 09:34”, a spus Remus Pricopie, ministrul Educației la telefon intervievat despre sitația bacalaureatului de anul acesta, fragment  preluat de realitatea.net.

La așa ministru, așa Minister al Educației, așa  absolvenți. Într-un comunicat de presă privind rezultatele la Evaluarea Națională publicat pe 29 iunie s-a vorbit despre “procentul de sub 60%”. O altă greșeală gramaticală elementară, care n-ar avea ce căuta într-un comunicat oficial. În structura cuvântului procent pot fi identificate prepoziţia latinească pro, care înseamnă „pentru”, şi numeralul cent(um), care înseamnă „o sută”. Aşadar, repetarea sensului „sută” (o dată prin -cent, în procent, şi a doua oară, ca sută) constituie o greşeală, un pleonasm.

Asta după ce, în județul Vrancea, un elev absolvent, în lucrarea sa de bacalaureat la limba română, descrie o situație pe cât de hazlie, pe atât de reală, ruptă parcă din ”schițele” lui Caragiale. Urmăriți articolul din Ziarul de Vrancea cu materialul elevului al  cărui nume nu este dat, dar poate foarte bine fi generalizat.

Un elev din Vrancea: un Caragiale modern

Nu mă întrebaţi cum, dar mi-a căzut în mână teza de la limba romană a domnişorului… escu. Interesante subiecte s-au dat anul ăsta, zic eu! Pretabile la răspunsuri la fel de interesante precum cele ale domnişorului … escu. Sunt curios dacă trece Bacu.

1. Subiectul numărul 1.
Scrie un text de 15-30 de rânduri despre utilitatea scrierii unui jurnal la vârsta adolescenţei.

Ca să fiu sincer cu comisia de examinare, eu nu văd nicio utilitate, ba chiar cred că ar râde lumea de tine dacă ar afla că te prosteşti cu chestii de astea pentru tocilari şi fete naşpa. Acum lumea o arde pe facebook, twiter. Nici măcar blogul nu merge, prea te dai mare.
Eu nu cunosc niciun prieten care să ţină jurnal şi nici n-am auzit de aşa ceva, în condiţiile în care sunt o mică vedetă şi cunosc lume de la patru licee. De fapt ei n-au citit o carte de când îi ştiu, aşa că de jurnal nici nu se pune problema.
Păi nici babacii mei n-aveau aşa ceva, foloseau în schimb un fel de caiet cu tot felul de întrebări şi desene, Oracol îl chema, mi-a zis mie mama. ăsta era un fel de facebook, acolo socializai, adică aflai ce le place la colegii tăi, ce muzică le place, ce filme, ce fete, ce băieţi, ce vrei să te faci, chestii de astea.
Nici nu cred că-s bune la educaţie, jurnalele astea, tatălui meu i s-a spus la o şedinţă, când s-a dus la sor-mea dintr-a V, că să n-o mai lase să mai citească cărţile alea, „Jurnalul unui puşti” şi „Jurnalul unei puştoaice” că cică nu-i literatură. Literatură este ce zice ministerul că este. Aşa că…
Cred că şi „Aşa că…” se consideră că este un rând, nu?
Cam asta-i părerea mea, dar cum vreau să iau examenul am să spun şi eu că jurnalul este foarte bun, este foarte util, trebuie neapărat să scrii în el. Acolo trebui să-ţi expui sentimentele, gândurile, suferinţa, bucuria, ce faci tu în fiecare zi. Acolo poţi să defulezi sau să refulezi, ceva de genul acesta, adică acolo poţi să te descarci de tensiune ca să nu înnebuneşti de nervi. De aia zic eu că este util şi toată lumea ar trebui să aibă jurnal, mai ales că aşa zice şi ministerul.

Subiectul nr.2

2. Scrie un text de 15-39 de rânduri despre importanţa alegerii unui model în viaţă.
Eu mi-aş dori să mă fac profesor de română, ca dumneavoastră, cei care faceţi parte din comisia de examinare. Sunteţi nişte modele demne de urmat.
Nu cred că banii trebuie să fie scopul unui om în viaţă, ci satisfacţia profesională, să se simtă el împlinit. Mai importante decât ratele la bancă şi chicotelile elevilor când vă văd cu acelaşi costum este prestanţa socială pe care v-o dă această profesie.
În general este important să-ţi alegi un model în viaţă pentru că dacă alegi unul care-i mort deja, imboldul de a-i urma exemplul nu mai este la fel de puternic.
Este important modelul pentru că altfel ai orbecăi în ignoranţă, neştiind ce să faci cu viaţa ta. Ai fi buimac de cap: oare încotro s-o iau? Ce să fac cu viaţa mea? Să fur? Să fac bani? Să fiu sărac lipit? Să fiu cinstit? Să mă fac neurochirurg? Sau gunoier? Să iau Nobelul sau televizorul vreunui cetăţean? Iată câte posibilităţi sunt într-o viaţă de om şi fără un model te-ai uita la viaţă ca viţelul la poartă nouă.
Am văzut undeva un studiu în care se spunea că pentru băieţi în principal tatăl este modelul de urmat, votat de 60% dintre respondenţi. Era urmat de Jonny Deep, Brad Pitt şi alţi actori.
Mie-mi place tatăl meu, este cercetător ştiinţific grad 1, atâta doar că nu câştigă prea mulţi bani şi mie mi-e jenă când ies cu prietenii la o terasă şi ei au şi eu nu prea.
Oricum, cum am mai zis, modelele mele în viaţă sunt profesorii de română.

Subiectul nr.3

3. Scrie un text scurt despre localitatea în care trăiţi folosind sinonimele cuvintelor “mormane”, “dezavantajaţi”.

Oraşul meu este un oraş frumos, fără fabrici şi uzine, pe locul lor fiind acum grămezi de fiare vechi.
Oraşul meu este totodată un oraş plin de handicapaţi. Mi-am dat seama de asta după faptul că toate locurile de parcare rezervate pentru handicapaţi sunt ocupate nonstop. În plus, peste noapte, în parcările din jurul blocului meu au apărut foarte multe semne de handicapat pe tăbliţele cu rezervările de loc. Probabil este o epidemie.”

Rareş CHINESCU, C. M.

Lasă un răspuns