Niculina, badanta care a murit de cancer

Tânăra Niculina, badantă româncă, a avut parte de o familie care a iubit-o enorm, chiar de când a poposit pentru prima dată în Italia. Niculina a fost una dintre puținele românce care a rămas în slujba familiei  la care a ajuns atunci când nu știa să spună nici măcar două cuvinte în italiană, în 2004. Giulio și Carmela vorbesc despre ea ca despre propria lor fiică. Niculina a fost îndrăgită de cei doi bătrâni cărora le-a dăruit speranță și bucurie, îngrijire și devotament, recunoaștere și afecțiune. Ea fusese un copil abandonat. Un copil plasat, ca o minge de volei, de la tată la mamă și de la bunici la casa de copii.

În Italia, româncă printre italieni, Niculina și-a găsit familia, dar și sfârșitul. Cancerul a răpus-o la numai 56 de ani. În zadar s-au zbătut cei doi bătrânei ca badanta lor să se facă bine. Giulio mărturisește, cu lacrimi în ochi, că ar fi vrut să se ducă el la cele veșnice și nu sufletul acela minunat care le-a fost suport  11 ani. Acea sorginte de bunătate care nici măcar o dată nu s-a plâns de ceva. Avea grijă de copiii unui frate din România și trimitea bani în fiecare lună, după ce, la numai un an de când a ajuns în Italia și-a dat seama că soțul ei îi mânca și îi bea banii cu altă femeie. A divorțat și și-a văzut de rostul ei.

Într-o casă modestă, undeva la marginea cartierului Spinaceto (Roma), cu o inocență aparte, Carmela pupă mătania cu mărgele din lemn și se roagă la Isus și Padre Pio pentru Niculina sau ea știe pentru cine. Carmela are Alzheimer, dar, chiar și după un an de când îngrijitoarea sa a plecat, aceasta o strigă: „Lina, Lina, vieni! Vedi che ce… ! Oh, Dio, Dio!”

Niculina a iubit-o pe Sonia, unica fiică a cuplului. Aceasta și-a deschis, în schimb, foarte puțin casa și inima. La 42 de ani, nu-și mai poate suporta mama, iar tatăl ei nu poate, din cauza vârstei și a crizelor depresive, să aibă grijă de Carmela. Acum, când nu mai e, Sonia recunoaște că „Nicolina” i-a fost ca o soră mai mare.

Povestire după o întâmplare reală – Luminița Mirela Negoiță

Și tu poți scrie la Emigrantul! Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redactia@emigrantul.it și textul tău poate fi publicat!