Ninge iar a dor de Țară

60781768

Poetul vrâncean Vasile DAVID ne încâtă deseori cu versuri de o rară frumusețe și sensibilitate. În poezia ce urmează, venirea iernii aduce în suflet dorul de zăpadă care nu se poate rupe de cel de țară și mamă, așa cum am trăit odată aceste elemente: împreună.

vasile david

 

 

 

Vasile DAVID _____________

 

Ninge iarăși peste Țară,
Cu fulgi dalbi, căzând ușor,
Și-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.

Ninge cu-amintiri de șoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viața curge în aval.

Ninge iarăși peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam și-acum un an.

Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Țară,
Dar eu, mamă, sunt departe…

Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topește
Pe-al tău chip, iubită mamă.

Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge – totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.