Obiceiuri și tradiții de Ignat – Ziua sacrificării porcului de Crăciun

La români, sacrificarea porcului în gospodăria proprie reprezintă un motiv de mândrie și de bucurie. Sărbătoarea Ignatului deschide, oficial, în fiecare an, pe 20 decembrie, alaiul sărbătorilor de iarnă. De-a lungul anilor, tăierea porcului a creat o sumedenie de tradiții și obiceiuri.

Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creştină. Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul.

Bătrânii de la țară spun că după ce porcul este tăiat, pârlit și spălat, se recomandă punerea unei pături peste el și un copil să-l încalece. Tot atunci se ia băşica porcului şi se pun grăunţe în ea, după care se pune la uscat. Se zice că după câtă gălăgie face băşica, atâta veselie şi bucurie va fi în casă.

Ion Creangă povesteşte în „Amintiri din copilărie” despre acest moment:

„La Crăciun, când tăia tata porcul şi-l pârlea, şi-l opărea, şi-l învelea iute cu paie, de-l înnăduşa, ca să se poată râde mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor şi făceam un chef de mii de lei, ştiind că mie are să-mi dea coada porcului s-o frig şi beşica s-o umplu cu grăunţe, s-o umflu şi s-o zurăiesc după ce s-a usca…”

Actul ritualic simbolizează moartea şi renaşterea. În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă de obicei toţi membri ei, iar pentru copii este un prilej de veselie şi joacă.

Se spune că în noaptea de Ignat porcii visează dacă vor fi sau nu tăiaţi sau visează cuţit, ceea ce constituie un semn că vor fi sacrificaţi. În unele zone, porcul se taie chiar în ajunul Crăciunului.

Sacrificiul nu poate fi început înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. Totodată, locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu agheasmă sau cu apa neîncepută, pentru a îndepărta duhurile necurate.

Ignatul cade întotdeauna în plin post al Crăciunului dar uneori obiceiurile şi tradiţiile, ca acestea de Ignat, sunt atât de puternic înrădăcinate încât nu pot fi oprite nici chiar de regulile foarte stricte impuse de Biserică.

Nicio zi de Ignat nu este completă fără împlinirea obiceiului împământenit, și anume Pomana Porcului. Pomana Porcului reprezintă prima masă din porcul tăiat.

Femeia, de obicei, se ocupă de împărţirea cărnii pe categorii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuţitul pe fruntea animalului zicând: „Doamne ajută să-l mâncăm sănătoşi” şi termină de tranşat porcul.

Se pune deoparte carne pentru cârnaţi, caltaboşi, tobă, pentru friptura de la „pomana porcului”. Picioarele se folosesc pentru piftie. Se spune că românul ştie să folosească fiecare bucată din porc, mai mult decât orice naţie din lume care mănâncă acest fel de carne.

Dacă în inima porcului se găseşte mult sânge „îngheţat”, este semn că stăpânul va avea noroc la bani. Splina porcului este cea care indică durata iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că va fi o iarnă grea, cu multă zăpadă, iar dacă este subţire, arată că va fi iarna săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelşugat.

Dacă nu ai un porc de sacrificat, măcar mergi prin magazine ca să-ţi cumperi carnea necesară preparării bucatelor tradiţionale.

 

Sursa: Agerpres, Creștinortodox, Calendarulcreștin