Oul „chicat” – această minune dumnezeiască din care toți venim

ou incondeiat verde

Zilele trecute am ieșit mai de multe ori prin Aeroportul Internațional Otopeni. Chiar înainte de porțile de îmbarcare, „Art&Craft”, un magazin cu produse românești, te îmbie cu cele mai variate și incitante suveniruri. Nu e clasica tonetă cu kitschuri, chinezării amestecate cu produse așa-zis românești, prosoape cu cadâne goale sau fântâni de mesteacăn și cutii cu table și șah țipător colorate.

ou incondeiat 2

Magazinul se pretează locului și oferă străinilor și românilor produse cu adevărat românești, alese de proprietar cu grijă, din diferite locuri din țară și de la creatori și producători adevărați.

Pe pagina Art&Craft am găsit și un video foarte bine realizat cu o creatoare de ouă încondeiate, Liliana Nichitean, din comuna Moldovita, judetul Suceava. Și fiindcă Paștele e aproape, vi-l propunem alături de alte câteva fotografii cu ouă încondeiate făcute pe holul unui hotel din București, acolo unde o altă creatoare de la țară venise să le prezinte.

Cristi Merchea

oua ncondeiate 2 ou incondeiat maro

Vă prezentăm un material despre încondeiatul ouălor la Soveja, în Munții Vrancei, semnat Florica Macarie.

Ouăle de Paşte, după modul cum sunt ornamentate, se împart în patru categorii:
1) ouă în roşu şi în alte culori (verde, albastru,galben etc),
2) ouă monocrome ornamentate,
3) ouă policriome, în mai multe culori cu ornamente,
4 ) ouă cuornamente în relief (adică lucrate cu ceară multicoloră în relief). Acest din urmă tip se lucrează forte rar, dacă nu chiar deloc, în ultima vreme, la Soveja. Astfel, raportat la primele două categorii de ouă de Paşte, Soveja nu diferă cu nimic de celelate zone ale Vrancei, şi chiar din unele zone ale ţării.
ouaDoar denumirea tipului de lucru, de ornamentare, este, pe alocuri, diferit. Astfel, ouăle monocrome cu ornamente se numesc la Soveja «încondeiate», sau «chicate», ori „scrise”. Cele policrome se numesc ouă «muncite» iar celor încondeiate cu ceară în relief, destul de rare la Soveja, i se

spuneau ouă «chinovărite», mai direct chinuite.

Motivele existente şi practicate se pot împărţi, tradiţional:

ornamente cu motive vegetale: floarea Paştelui, ghinda, brânduşa, laleaua, lăcrămioare, frunza de vie, frunza de stejar, măceşul, căpşuna, trifoiul etc;

– ornamente cu motive zoomorfe:creasta cocoşului, racul, cărădaşca, urechea iepurelui, aripa curcanului, albina etc;

– ornamente cu motive din gospodăria ţărănească : fierul plugului (custura), plosca, dulapul (scrâciobul) furca de tors, fusul, vârtelniţa etc;

– ornamente din universul cosmic: steaua, Luceafărul, soarele etc;

– ornamente din universul religios: mâna Maicii Domnului, crucea, calea rătăciţilor;

Ornamentaţia geometrică reprezintă multiple semnificaţii: linia dreaptă, verticală reprezintă viaţa în urcuşul ei, aspiraţia spre înălţimi; linia orizontală reprezintă moartea, linia dublă, dreaptă– eternitatea, dreptunghiurile – cunoaşterea, linia ondulată – apa, purificarea spirituală, impul, eternitatea, iar dubla spirală reprezintă legătura dintre viaţă şi moarte.

oua_incondeiate_de_paste
Desenele, modul de tratare a suprafeţei oului, sunt diferite, în funcţie de experienţa, creativitatea artistului popular. De obicei, oul se împarte în sferturi sau jumătăţi, fiecare parte purtând un anume desen. Lucrul se face cu ceară naturală, de albine, folosindu-se în general aceeaşi tehnică.

Astfel, pentru ouăle chicate, scrise, încondeiate, ceara se încălzeşte într-un vas, pe plită, sau, mai nou, pe un reşou electric, şi pe ouăle fierte aplică stratul de ceară cu condeiul, realizându-se desenul dorit, imaginat de gospodină. Odată realizat desenul, oul se scufundă în vopsea naturală, de obicei, prima vopsea fiind galbenă (culoare mai moale) şi se lasă pentru a se prinde vopseaua. Apoi oul se scoate cu grijă, se lasă la încălzire uşoară şi se şterge cu o cârpă ceara, rămânând desenul alb pe ou.

În cazul ouălor policrome, oul scos din vopseaua galbenă, nu se mai şterge, ci se aplică (se desenaeză) un alt model, tot cu ceară pe culoarea galbenă a oului, urmând ca desenul următor să fie galben. Oul astfel se introduce în vopsea roşie, peste care se execută un alt desen cu ceară, apoi se introduce în vopsea verde, şi tot aşa succesiv, obţinându-se desenul policrom imaginat. La sfârşi, ouăle se sterg de ceară cu o cârpă, punându-se în evidenţă desenul gândit, apoi se ung cu grasime, sau ulei.. Ouăle încondeiate policrom, în relief, « chinovărite» se obţin prin executarea succesivă a desenului cu ceară colorată,fiecare culoare folosinduse câte un condei.

Condeiul este un instrument special, cu o construcţie specifică, pentru scrierea ouălor. Cel mai utilizat procedeu, la îndemâna oricui, este vopsirea monocromă, fără desene, în roşu, cel mai mult, dar şi în verde, albastru, galben, folosindu-se culori naturale, obţinutedin plante, coajă de copac, flori etc. iară astăzi chimicale. Ca tehnică de mânuire a oului, a condeiului, precizăm că îndemânarea joacă un rol important. Oul se ţine în mâna stângă şi se roteşte între degetul mare şi cel arătător mâna dreaptă , cu condeiul , sau «chişiţa» cum i se mai spune, fiind fixă, sprijinită pe lângă corp, pentru stabilitate.

oua incondeiate3
În acelaşi timp, interesante sunt culorile. Roşul este simbolul sângelui, al focului, al dragostei, galbenul reprezintă lumina, tinereţea, recolta, fericirea, ospitalitatea. Verdele reprezintă reînnoirea naturii, speranţa, rodnicia, în timp ce albastrul reprezintă cerul, sănătatea, vitalitatea. Violetul simbolizează răbdarea, încrederea, optimismul, iar negrul reprezintă moartea, doliul. Culoarea dominantă este roşul, care simbolizează sângele Mântuitorului, picurat pe ouăle aduse la mormânt.

Culorile se obţineau, rar astăzi, din flori, plante întregi (alior, sovârv, arin, soc, sunâtoare, foi uscate de ceapă), scoarţă de copac de arin etc. ce se stabilizează cu piatră acră. Astăzi se folosesc culorile artificiale, sintetice în general şi foarte rar, se mai folosesc culori naturale , extrase din plante. Mai mult, au apărut tenici noi, din categoria kitchu-lui, (în germană însemnând « lucru de mântuială), precum ouă desenate cu carioca, cu tuşuri, sau imprimarea unor forme de frunze pe oul pus, în ciorap, sau învelit în hârtie creponată, obţinându-se culori tip «degrade». Este regretabil că tehnica încondeirii artistice, populare, tradiţională a ouălor este abandonată tot mai mult, chiar la noi în sat, că nu se organizează acţiuni de popularizare a acestei activităţi (festivaluri, expoziţii, sărbători ale oului încondeiat)

În Săptămâna Patimilor, în Joia Mare, gândul omului se dăruie neliniştii şi trudei sufleteşti, muncind pe ou, pe această minune Dumnezeiască din care cu toţii venim, forme şi culori, dimensiuni şi muzici astrale, ce preaslăvesc Învierea. Oul este , în aceste zile partitura de geniu a sufletului nostru. La capătul acestei trude, fiecare rostim , în miez de noapte, curăţat de păcate, primenit sufleteşte, vestimentar, cu bucurie, umplând case şi uliţi, străzi şi cartiere, întreg universul, cu muzica Învierii:  HRISTOS A ÎNVIAT!

Înv. Florica Macarie 

Video:

https://www.youtube.com/watch?v=u3ULzNKQFZU