Pamflet rebel

Dintr-un sat din Munții Vrancei, profesorul Valentin Dumitru, talentat și în ale poeziei, ne trimite câteva versuri nu tocmai pe placul ocârmuirii dar rupte din realitatea crudă a celor care muncesc mult și pe puțin, fiindu-le cu greu recunoscută bruma de salariu. 

 

 

 

prof. Valentin Dumitru _________

Pamflet rebel

 

Domnilor ce–mi daţi cu flitul, ca și cum aș fi nebun,

Am ceva de spus în lume, vocea mea e glas de tun!

N-am să tac și nu am teamă, cerul de s-ar prăvăli

Peste capul meu vreodată, voi vorbi, da, voi vorbi!

 

Vă făliți c-aveți avere, vile multe și piscine,

Că vă petreceți concedii colo-n țările străine,

Că-n Dubai, la malul mării, verile vă sunt de vis

Și conduceți doar Gipane, trăind ca în Paradis!?

 

Și că eu, pârlitul lumii, cu salariu de nimic

Fără casă, fără masă, mă hrănesc doar câte-un pic

Ca să fac economie, să plătesc facturi la stat…

Fi-v-ar Statul vostru-al dracu’ şi legile de rahat!

 

Eeee, eu cât mai am putere o să urlu cât mai pot,

Nu am fost un papă-lapte și nu voi fi un netot

De vândut pe mici și bere şi pe două milioane

Și, dacă nu vă convine, poftiti, nene, la ciolane!