„Păpușa din noroi – noua carte a Lilianei Nechita

      Scriitoarea vrânceană Liliana Nechita a mai „născut” o carte. Plecând de la „Cireșe amare”, apărută la Humanitas și tradusă și în limba italiană, în care destăinuie experiența grea a emigrării, Liliana a continuat cu „Împărăteasa”, tot la Humanitas, în care s-a întors la vatră, în satele și orașele comuniste, în sărăcia și truda oamenilor simpli, în curtea soacrei, acest personaj care-și  merită din plin apelativul „împărăteasă”.
 
          De data aceasta cu „Păpușa din noroi” Liliana Nechita  scrie despre o altă plagă deschisă, purulentă, dureroasă a societății românești actuale:  copiii orfani, orfani bianchi, acei micuți rupți de familie de politica mizerabilă a României post-decembriste. „Sunt povești de sărăcie, de alcoolism… Copiii sunt personajele.  Sunt toate povestiri adevărate, știute, povestite de ei oarecum cu nervi, de genul de ce tot bați apa in piuă cu mamele care se sacrifică… adevăratele victime suntem noi. Nu am vrut sa ne nastem si sa crestem asa. Contradicția sau tragedia constă în faptul că mamele se pot mandri ca se sacrifica pt copii, dar copiii se simt vinovați pt sacrificiul asta” s-a destăinuit Liliana pentru Emigrantul.
       
 
       Iată și o mică prezentare de pe coperta interioară a cărții:
       „De la n-avem începe totul”, imi spunea bunica-mea, incercand sa-mi explice scandalurile de-acasa. N-avem a trimis-o si pe mama in strainatate, acum 16 ani. Si nu doar pe mama mea, ci pe alte cateva sute de mii de mame. Curand, n-avem paine s-a transformat in n-avem mame, mame care nu intelegeau cu ce au gresit in fata vreunei instante divine ca un „nu” sa fie inlocuit de un altul, mai strasnic si mai adanc in vietile copiilor lor. Am trait insingurati. Toti. Parintilor le-au plecat copiii, copiilor le-au plecat mamele. Orfani bianchi. Ne recunoastem din priviri – avem acea absenta caracteristica omului pentru care casa nu mai e demult acasa. Pentru ca mamele au luat acasa al nostru cu ele, fara sa-l mai poata aseza altundeva in lume. Acum, cei mai multi dintre noi am ajuns la varsta la care trebuie sa ne facem un acasa al nostru. Si nu putem pentru ca nu ne mai aducem aminte cu ce-ar sa semene acel acasa: prima viata ne-a fost saracie, a doua – singuratate. O generatie intreaga care umbla cu inima in batista. Iar Liliana Nechita a facut cel mai bun lucru cu putinta – a scris despre noi, intelegandu-ne in tacere, pentru ca si ea, la un moment dat, s-a urcat intr-un autocar, tot ca sa nu-l mai auda pe n-avem. – Mihail Tamba, poet, Ca sa aiba toti unde plange – 2019).
         O carte care a apărut la Editura Libris și pe care o puteți procura online sau direct de la autor

 

 

 

C. Merchea