Părintele Constantin Necula: „Diaspora românească este mărturisitoare în fața provocărilor prin care trece omenirea astăzi”

Poate mai mult decât oricând în istoria noastră, diaspora românească este mărturisitoare în fața provocărilor prin care trece omenirea astăzi

Prima lecție de educație pe care a asumat-o diaspora a fost legată de nevoia de a vorbi corect limba poporului în mijlocul căruia muncește. Lucru deloc ușor, dar admirabil asumat. Și au făcut-o, și o fac, atenți ca pruncii lor și ei înșiși să nu piardă limba română.

A doua lecție educațională a diasporei – ce bine ne-ar sta să o asumăm! – constă în alegerea cu grijă a temelor de educație creștină, de limbă și istorie națională a copiilor și tinerilor.

Programe aerisite, profesori aleși cu grijă, completarea fericită a culturii școlare cu o reală cultură a timpului liber petrecut în comuniune cu echipa catehetică. Luați seama la efortul comunităților din diasporă de a-și crește copiii pentru a petrece în tabere și forumuri în ţară, fără a forța programe inutile sufletește, fără a uita de destinderea arcului cunoașterii.

A treia lecție ține de educația liturgică a comunității de tineri din diaspora. Cred că preoții noștri au reușit, sprijiniți de luciditatea arhiereilor, nu să predice mai bine, ci să explice mai bine lucrurile, să identifice problemele de comunicare a credinței.

Pentru comentatorii acizi la adresa Bisericii, comunitățile din diasporă au câteva modele de răspuns, construite prin atentă urmărire a conținutului educației sociale locale, nimic din ceea ce construiesc românii în planul unei astfel de educații nu realizează în conflict cu efortul local, fără să țină cont de exigențele conviețuirii în comunitățile în care își găsesc împlinirea.

Să ne înțelegem, nici o familie din ţară nu a plecat în Occident ca să găsească Ortodoxia, viață duhovnicească ori împlinirea unei culturi patristice. Nevoi materiale, nevoia siguranței sociale ori multe alte amănunte de viață, unele chiar extrem de personale, asupra cărora, ca oameni ai lui Hristos, nu avem nici un drept să ne dăm cu părerea. Cel mult pot fi subiecte de rugăciune. În acest context au descoperit, unii chiar pentru prima dată în viață, Biserica, o comunitate ca o familie, nu impusă de geografie și tradiție, ci de forța unei iubiri pe care Acasă nu au reușit să o simtă. Poate că asta este cea mai importantă lecție a diasporei în ce privește educația.

Lecția cea mai importantă pe care ne-o pun la îndemână românii din diasporă este că școala traiului în Occident poate dăuna sănătății sufletești, mai ales dacă te rupi de Biserică.

Duminica nu e doar zi de odihnă, de adunat trupul din zdroaba săptămânii, ci și zi de adunat sufletul cu Dumnezeu, în adunare cu alte suflete.

Le e greu să constituie unități educa­ționale specifice, instituții camuflate în acreditări imposibile, dar e limpede că au în miezul omeniei lor dinamica unei educații permanente, asumate și complexe. Le spun mereu că sunt în situația cea mai fericită posibilă: au mereu unde se întoarce, mergând înainte. Acesta este, cred, serviciul educațional cel mai amplu pe care-l poate oferi Biserica, prin comu­nitățile sale, în diasporă. Educația permanentă a conștiinței de Acasă, atent la mediu și la geneza culturală în care trăiesc, dar neuitând de limpezimea culturii însoțitoare, dăruitoare de orizont interior: Ortodoxia.

Ziarul Lumina

Articol complet aici: http://ziarullumina.ro/mergand-invatati–125393.html