Paul Asoltanei – un candidat sincer cu credință adevărată

paul 1Înscris pe lista civică DEMOCRATICI IN MOVIMENTO a lui  Roberto Mastrantonio, (ex Președinte al Muncipiului VII),  Paul Asoltanei este un familist credincios, plin de inițiativă, cu acțiuni concrete în ajutorarea semenilor din Italia și România. Candidat român la funcția de consilier la municipiul VI al Romei (ex VIII)

Când l-am cunoscut pe Paul Asoltanei n-am știut unde să-l încadrez la prima vedere și mă gândeam: profesor? Poate. Muncitor în construcții? Nu prea are stofă… Artist? Prea liniștit pentru asta. Vorbind cu el mi-am dat seama încet-încet că e un pic din toate, ba, mai mult.
Auzisem de el de la anumite persoane că e ”pocăit”, spus cu o oarecare maliție, dar asta nu m-a făcut să-mi fac o imagine nici pe departe completă. Aseară mi-a adus și două cd-uri înregistrate cu muzica sa și asta mi-a întors pe dos toate preconcepțiile, toate supozițiile și probabilitățile de a crea un portret lui Paul au devenit misiune complexă.
De ce? Ei bine, Paul Asoltanei nu este românul obișnuit pe care-l vedeți dimineața la metrou alergând spre locul de muncă, nu e cel care merge cu mașina pe stradă ascultând manele la maxim și nici la vre-o crâșmă cu masa plină de bere nu stă.
Paul Asoltanei e un om deosebit. E un român născut la Suceava dar crescut în dulcele târg al Pașcanilor. Tot aici termină și școala generală și Liceul Industrial nr. 1, proifilul electronică. Povestea vieții lui Paul Asoltanei începe aici, între codrii Pașcanilor, într-o familie credincioasă dar, cei mai ra și mai frumos, numeroasă: 10 frați care s-au crescut unul pe altul sub ochii părinților și cu frica lui Dumnezeu. Astăzi se mai aude rar de așa ceva. O familie are maximun copil.
Anii tinereții trec, Revoluția din decembrie 89 îl prinde activând pe străzile orașului alături de cei cu curaj, sătui de comunism. Începe Facultatea de Silvicultură din Suceava dar nu o termină pentru că vântul emigrării bate si pe străzile orașului său. Ia calea Italiei clandestin, ca marea majoritate a celor de atunci și, pe jos, cu mașini de ocazie, trecând frontierele în podul trenului ajunge pe Tibru, la un prieten de-al său.
Aici, pe 21mai 93, ”aterizat” în Italia, (își aduce aminte cu exactitate) continuă al doilea mare capitol al vieții sale: viața de emigrant. ”Prima mea casă a fost un cort, construit împreună cu un prieten care m-a așteptat la Roma,venit înaintea mea.” Surâde la gândul acelor vremuri Paul, învălmășându-i-se cine știe ce amintiri.
– Cum te-ai descurcat odată ajuns aici?
– Mă consider un privilegiat pentru că Dumnezeu a avut grijă de mine. În prima zi când am ieșit ”pe depozit”, din cei peste douăzeci care așteptau, doar pe mine și pe un prieten ne-au luat lamunca. A oprit și ne-a întrebat: vreți să munciți? Noi am zis da și de atunci nu ne-am mai oprit.
– Asta ai făcut mereu de atunci?
– Da. Cu diferența că acum zece ani am deschis o societate cu care am lucrat în regulă, cu 10-12 angajați, tot felul de lucrări și pe șanitere mai mari și mai mai mici. Sunt 20 de ani neîntrerupți în construcții.
– Și de familie, când te ocupi?
– În 1995 m-am căsătorit cu o fată tot din Pașcani, Iuliana, care mi-a dat doi copii frumoși. Unul are 13 ani acum și celălalt 17 acum. Amândoi sârguincioși și talentați, urmează cursuri de pian și chitară la școala VIVA MUSICA din Finocchio, Roma, cu un profesor italian.
L-au moștenit pe tatăl lor Paul care are și această pasiune. Pentru că Paul Asoltanei, pe lângă șantiere, face multe altele, de te întrebi când și cum împarte timpul.
Pasiunea cea mare sunt două lucruri care se completează una pe alta: credința și muzica. Talentat de mic și crescut într-o familie de oameni credincioși, a avut prilejul de a cultiva dragostea de muzică.
– O pasiune mică dar un dar mare de la Dumnezeu, spune el. Când eram mic, văzându-mi părinții înclinația, m-au ajutat să fac anumite cursuri la diferite școli astfel că astăzi reușesc să cânt la chitară, pian dar și voce.
Și discurile pe care le-am ascultat, de un profesionalism rar, stau mărturie.
– Familia mea este una evanghelică-penticostală și am crescut în spiritul credinței de mic. ”Este cu neputință să intri în împărăția lui Dumnezeu fără credință”. Religia nu m-a forțat, ține să precizeze Paul, nu m-a constrâns să fac ceea ce am reușit până acum. Cu multă muncă și ajutorul Celui de sus am reușit ce mi-am propus.
– Știu că în afară de muncă reușești, împreună cu organizația pusă la punct, să faci multe acțiuni utile celor nevoiași.
– Da, în 2008 am înființat la Roma Associazione Missione Evangelica Romena “Gesù l’unica speranza” scopul ei fiind ajutorarea semenilor noștri moral, material, spiritual, reintegrarea în societate a celor care se află în situații precare și nu au nici un fel de suport.
paul 3Ceea ce ne-a motivat au fost evenimentele tragice care au avut loc în România in 2008 și anume inundațiile din zonele Moldovei și Bucovinei unde mii de oameni și familii au pierdut tot și au avut nevoie de ajutorul nostru. Dumnezeu ne-a pus pe inimă lucrul acesta, am vorbit cu un grup de oameni care au avut aceleași sentimente și am început lucrarea aceasta. Evenimentele s-au succedat în urmatorii ani în Romania, în 2009 si 2010, iar noi am fost prezenți cu ajutoare în zonele afectate ale țării.
In 2009, în urma cutremurului din Acquila unde mulți români au ramas fără casă, associația MER s-a organizat si am fost prezenți săptămânal și chiar doua ori pe saptamana in zonele afectate, in campusurile unde romanii erau ospitati, purtand lucruri de prima necesitate, si vorbind cu oamenii de acolo incercand sa-i sprijinim moral si material. Intre timp în Romania am iniziat niste proiecte social umanitare de ajutorare in Oradea, Vaslui si Oltenia; odată la două luni noi mergeam cu un transport de ajutoare, constand în alimente, haine, jucării, incalțăminte, detergenți și medicamente celor din Vaslui, Oradea, Oltenia…
– De ce-ai gândit să intri în politică și pentru ce te candidezi la funcția de consilier la Muncipiul al VI-lea?
– Ideea a venit acum câțiva ani între prieteni, necăjiți de faptul că actualul primar nu a dorit în nici un chipsă ne ajute cu un spațiu pentru comunitatea noastră. În plus, comunitatea italiană este ”infectată” cu o imagine distorsionată acomunității românești. Mass-media publică știrile care fac știre: furturile, hoțiile, jafurile dar faptele bune nu. Și atunci am gândit să luptăm șiu prin intermediul politicii, să avem un reprezentant care să ne sprijine, să contribuie la îmbunătățirea relațiilor, a integrării noastre în societatea italienească.
Pe de altă parte, românii sunt dezinteresați politic dar se plâng atunci când au nevoie, că nu știu sau nu-i ajută nimeni. Asta e ceea ce duce la implicare. Pe margine nu se poate face nimic, trebuie să fii în mijlocul problemelor și al administrației pentru a realiza ceva.

Programul electoral:

– administrarea comunitatii romanesti care sa duca la o mai buna imagine a ei, care sa puna accent pe familie, credinta, educatie
– scoli in limba romana pentru coiii nostri
– spatii acoperite si descoperite pentru realizarea manifestarilor specifice comunitatii noastre
– sercivii de consultanta gratuita in primariile municipiilor pentru cetatenii romani

Paul Asoltanei este o solutie pentru comunitatea noastra.
389 0538001

paul 4

Lasă un răspuns