Paula Niculiță: „Îmi lipseau prietenii, îmi lipsea limba română, umorul românesc, mâncarea românească”

Informațiile despre procentajul românilor plecați în străinatate nu mai constituie de mult o știre. Românii, din păcate, nu doar pleacă din România, ci fug de România.

Ajunși în străinătate, aproape toți se întreabă zilnic dacă nu e mai bine să se întoarcă acasă. Își fixează obiective: 2 ani, 5 ani…ne luăm casă în România și ne întorcem. Făcând planuri, ne trezim într-o zi că suntem de 10 ani în străinătate, că întoarcerea acasă e doar un vis care nu prea ne-am mai dori să se împlinească, deoarece atunci când ești în România vrei în străinătate, iar când ești departe de granițele țării vrei în România, pentru că acolo e acasă.

Însă, nu toți românii care pleacă în străinătate își fac astfel de calcule. Ieșeanca Paula Niculiță a luat drumul străinătății în urmă cu 13 ani, când avea doar 18 ani. A ajuns în Italia, în Catania pe insula Siciliei, unde în primii ani a simțit că depărtarea de țară nu e uşor de dus.

-De ce în urmă cu 13 ani ai ales Italia și nu altă țară din Uniunea Europeană?

-În urmă cu 13 ani, Italia, mai exact Catania, era singura variantă pe care o aveam, pentru că sora mea locuia aici și practic am venit să locuiesc cu ea să o ajut, în condițiile în care devenise de curând mămică.

-Cum ți s-a parut Italia când ai ajuns, dar mai ales Sicilia? Ce te-a impresionat aici?

-La început nu a fost vorba de impresionat. La început a fost un șoc din toate punctele de vedere. Familia în care ajunsesem, familia surorii mele, avea o mentalitate diferită de a mea. Eu voiam să îmi găsesc repede un job și să fac bani, însă mi s-a spus că în Sicilia nu funcționează așa. În sudul Italiei femeile nu lucrează. Ele stau acasă, au grijă de copii. Nu voiam să am o astfel de viață.

-Cum ai facut față prejudecăților? Ce îți lipsea de acasă în acea perioadă?

-La început a fost foarte greu. Deseori m-am gândit că nu am luat decizia corectă, însă nici acasă nu mă aștepta nimeni cu brațele deschise. Îmi lipseau prietenii, îmi lipsea limba română, umorul românesc, mâncarea românească. În Catania nu ieșeam, nu socializam, iar asta nu făcea decât să agraveze situația. Chiar și așa, în adâncul sufletului meu știam că în România nu mă mai întorc.

Paula și-a obținut independența prin eforturi considerabile. A fost nevoie de aproximativ doi ani pentru documente și obținerea permisului de conducere. Primul loc de muncă a fost într-un magazin de bijuterii. Independența și respectul de sine, au făcut-o să uite că mergea zilnic câțiva zeci de km până la serviciu.

-Ți-ai obținut independența greu. Ba mai mult, ai decis să urmezi o școală pentru a te specializa. Ce ai studiat la început?

-Primul curs a fost de un an și 9 luni în estetică la o școală de profil din Catania. O perioadă de care nu îmi amintesc cu plăcere. O perioadă grea, care mi-a pus nervii la încercare, deoarece nu am avut un raport bun cu cei de la școală. Am fost nevoită să suport mitocanii și jigniri cu tentă rasială. Nu eram binevenită acolo pentru că eram din România, clar! Însă am făcut față situației datorită caracterului meu…vulcanic. Sunt o persoană cerebrală și nu îmi place să fiu călcată în picioare.

-Cum ai ajuns la make up?

-Din întâmplare pot spune! M-am înscris la școala Nicotra Formazione din Catania pentru specializare în make up și estetica. Am obținut o specializare în estetică dupa trei ani de studii. Însă, în ultimul an de studii cursurile s-au axat pe make up.  Atunci mi-am dat seama că make up vreau să fac pe viitor. Am decis să urmez la Milano școala de machiaj a Letiziei Maestri, iar în Catania m-am perfecționat la  Academia lui Orazio Tomarchio.

-Cum ți se pare lumea glamour în care lucrezi?

-Glamour, frumoasă, de vis la prima vedere. Însă, poate fi și dificilă, concurentă. Mereu e loc de invidie, iar goana dupa faimă, de cele mai multe ori duce la altercații și polemici între artiști. Însă, de câte ori simt că situația e tensionată, îmi reamintesc cât de mult mi-am dorit să lucrez în domeniul ăsta.

-Ai participat la cel mai important târg de nunți din Sicilia, e vorba de Sposami. Cum ai ajuns până aici ?

-Nu e ușor să faci pași mari în lumea modei și a make up-ului. De obicei facem pași de furnică. Sposami a fost un pas de uriaș, însă s-a realizat cu ajutorul celor care mă iubesc, s-a realizat datorită unei investiții financiare considerabile. Am făcut sacrificii pentru a ajunge singurul make up artist de la Sposami Catania. Deci sunt o persoană norocoasă. E foarte greu, dar dacă vrei poți…știu! E clișeu, dar e adevărat!

-Despre Paula Niculiță cea de astăzi ce poți spune făcând o comparație cu cea de acum 13 ani?

-Evident, Paula Niculiță de astăzi e diferită, schimbată, matură. Sunt soție, mamă, însă Paula de acum 13 ani rămâne în inima mea. Mă gândesc la ea des, sunt mândra de ea pentru că a luat decizia corectă.

-Te-ai gandit vreodată să te întorci în România să deschizi o afacere??

-Nu. În România nu pare posibil. Am prieteni care s-au întors în țară și au pierdut tot ce au investit. În schimb, aici mi-ar plăcea să ajung la alt nivel. Și mă gandesc la bussiness, ma gândesc la un centru de beauty și benessere.

-Dacă ar fi să te întorci în urmă cu 13 ani, ce ai schimba?

-Ar fi minunat dacă m-aș putea întoarce în timp cu 13 ani, însă să am mintea și posibilitățile de acum. Nu se poate, evident! Însă, dacă ar fi să schimb ceva, poate aș schimba orasul Catania cu unul mai mare. Sau poate m-aș fi dus la Milano…când am fost contactată de o agenție de modele de acolo… însă, atunci a trebuit să fac o alegere. O alegere care ținea atât de planul profesional cât și de cel personal. Îmi place să cred că am decis corect.

-Succesul se învață! O încredere sănătoasă este baza pe care putem să ne construim drumul spre succes. Iar Paula a înțeles că succesul nu reprezintă un obiectiv, ci o călătorie care poate să dureze toată viața!

În urmă cu 13 ani Paula a venit în Italia fără să își facă planuri mărețe. A venit pentru a rămâne. Viața cu provocările ei continuă pentru Paula Niculiță aici. Astăzi „acasă” e Catania alături de soțul ei Massimo și fetița ei de 3 ani Agatha.

            România e deocamdată departe, la 2000 de km mai exact!

Interviu realizat de Loredana Țifachi