„Poate mă sună vreun copchil…”

       Tanti Maria din Bârsești, pe care am fotografiat-o anul trecut, în mai. Treceam cu caravana de lectură și am oprit să îi dau binețe. Era tristă. Și singură. Avea telefonul legat de gât cu o sfoară precum au copiii mici suzeta. “Poate mă sună vreun copchil. Băieții noștri au umplut țările straine după bani și noi am rămas singuri pe aici. Și așteptăm. Tineretul a plecat și s-a terminat”.


       Pentru mine imaginea aceasta ar fi o definiție a așteptării.
Azi e duminică și vă propun să îi sunăm, cât mai avem timp, pe cei singuri și bătrâni. Cred că le e tare greu după atâtea săptămâni de izolare.
#OameniiSeFacDor
Duminică bună în continuare!

Silvia  Vrînceau Nichita

       Tanti Maria este imaginea unei Românii mâhnite, abandonate, suferinde, a unei țări dezbinate și despărțită de politica nemernică a ultimilor 30 de ani. Este unul din tablourile pe care fiecare familie trebuie să-l aibă în ramă iar pentru fiecare politician motivul principal de a merge dimineața la muncă cu gândul și dorința de a schimba ce se mai poate schimba.

De astfel de icoane vii e plină România.

Lasă un răspuns