Podul lui Ștefan cel Mare

peisaj panoramic
Panoramă a Văii Trotușului văzută de la pod

Când treceți de la Onești spre Adjud, sau invers, opriți-vă în satul Negoiești să vedeți Podul lui Ștefan cel Mare (fără sfânt).

Pe șoseaua Onești- Adjud, în comuna Ștefan cel Mare, traversând calea ferată și trecând printr-un cătun de câteva case, la 6-700 m circa, apoi coborând pe vechiul drum moldovenesc (acum plin de gunoaie aruncate de cei moderni),  veți găsi acest pod.  Situată lângă pârâul Gârbova care se varsă în Trotuș, dăinuie  această construcție medievală, executată la porunca domnitorului Ștefan cel Mare. Nu se știe anul dar se știe că „a costat un kertic domnesc de 2000 oca sare“, așa cum arăta S.P. Radian. Podul a fost „construit din piatră cu mortar de var gros, bolta de asemeanea construită cu bolovani rotunzi iar capetele bolții care se văd sunt lucrate gros tot din bolovani rotunzi”.

20160225_115333cale ferata20160225_112830Podul de piatră al lui Stefan cel Mare are o lungime de 14 m, lățimea 8 m, înălțimea 11 m iar deschiderea bolții este de 5,80 m.  Mergând pe el o emoție aparte te încearcă. Sentimentul este unic. Nu poți sta aici, departe de grijile zilei, de frenetismul orașelor, fără să-ți arunci privirea peste Valea Trotușului de pe podul domnitorului și să nu te simți departe, acum câteva veacuri, alături de oastea moldovenească întorcându-se de la război. Sau un negustor cu carul său plin de mărfuri orientale urcând spre Suceava sau Neamț, pentru a duce mătăsuri sau giuvaieruri domnițelor de la curte.  Este un moment unic pe care fiecare trecător ar trebuie să-l încerce măcar o dată.

podul stefan cel mare 4 20160225_113954 20160225_114557

gunoaie pod
Gunoaiele nu lipsesc
drum pod 2
La capătul drumului se află podul
trotus
Valea Trotușului

De-a lungul timpului podul a suferit transformări și adăugiri, fiind refăcut în timpul lui Mihail Sturdza (aprilie 1834 – iunie 1849), în anul 1873, când s-a construit soseaua Adjud-Onesti  și în anii 1902-1903, cum scrie C.I. Istrate, ultima reparație având loc în în anul 2004, (Direcția Județeană de Cultură Bacău).

Obiectivul băcăuan merită văzut măcar o dată, ca semn al prețuirii față de ce ne mai rămâne din istorie. Este un simbol al grijii domnitorului moldovean pentru țara sa, nu departe de locul de legendă al copilăriei sale, Mănăstirea Borzești.

Cristi Merchea