POEZIE PENTRU INAMICI

Licuța Pântia, o descoperire nouă, fascinantă, o poetă care se joacă cu slovele pentru că poate, pentru că îi vin natural și pentru că talentul a norocit-o în mod fericit.

Licuța Pântia
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Poezie pentru inamici
 
 
Doamne, nu-mi lua dușmanii,
Că-s drăguți, și chiar îmi plac,
De ce nu pricep sărmanii,
Că nu-mi pot veni de hac?
 
 
Sunt un rău ce-mi face bine,
Mai precis, produce rod,
Că din ce zvârl ei în mine,
Mi-am făcut și beci, și pod!
 
 
În beci pot și ei să vină,
Să stea printre murături,
Că ce seamănă se-adună,
Mă refer la acrituri.
 
 
Și-apoi ura lor m-ajută,
Nu-mi dă voie să abdic;
Cum pot să renunț la luptă,
Să îmi ,,supăr” inamic?
 
 
Păi, căderea mea îl ,,doare”
Și eu nu vreau să-l rănesc;
N-ai spus tu frumos și tare,
Că dușmanii se iubesc?
 
 
Și eu îi…na, cam cu ghionturi,
Că-s la digerat mai grei,
Fir-ar ei……..mai buni să fie,
De nemernici mititei….
 
 
Dar am totuși o idee,
Ce mă gâdilă-n prezent:
Să le-nalț ori o moschee,
Ori ceva, un monument.
 
 
Și să scriu: Recunoștință,
Să trăiți până muriți;
Voi m-ați dus spre biruință,
Inamici nenorociți…👌🏻
 
 
Licuța Pântia

Lasă un răspuns