Răutatea ne îmbătrînește mai mult decât orice urmă a timpului, ar trebui să rămânem mereu tineri

Cum ar fi?

Zilnic vedem anunțuri despre muncă, chirii, servicii, oameni cu probleme, nevoi și zilele trec. Parcă trec degeaba și apar zi de zi tot mai multe, aceeași rutină, aceeași goană după supraviețuire, după faimă, renume, avere sau orgolii. Suntem pionii unui sistem în care viața înseamnă muncă, muncă, iar muncă, iar casă și uneori o vacanță, pentru cine își permite.

Un sfârșit de săptămână liber ne face „fericiți” dar uneori îl muncim și pe acela. Facem asta pentru acei bani care la sfârșit de lună (care de mici copii am fost învățați ca aduc sau nu fericirea) vin și se duc la fel de repede lăsându-ne uneori atât de triști și goi.

Aș vrea să văd odată un om care merge pe contrasens, împotriva valului, împotriva acestei rutine. Un om care nu trăiește după reguli, nu trăiește viața, ci și-o creează. Să-l văd, să-l apreciez și să nu mă mai las de el vreodată. E un grup frumos, suntem membri aici, cum probabil suntem și în alte grupuri, dar în mare parte ce e aici e peste tot.

Aș vrea să prind ziua în care cineva să spună: „Am posibilitatea să ajut gratuit pe cineva cu probleme sau rdv-uri la spital necunoscător de limba franceză.”

Pot să te ajut cu un cec fară să-ți iau niciun comision. Pot să ofer o chirie la un preț corect fară să profit de semenii mei români mai puțin ajutorați și aflați în dificultăți. Pot să vând o mașină la un preț corect specificând defecțiunile și fiind sincer cu cumpărătorul. Pot să ofer de muncă fara comisioane și fără a-mi urmări mie folosul.”

Putem să venim cu idei noi în folosul comunității: Zile în care voluntari ne-am putea aduna și râzând și glumind să mergem în locații special amenajate sa donăm sânge, să ajutăm fără bani pe unii dintre noi care sunt în probleme și au nevoie de ajutor, să căutam idei noi și practice pentru a reprezenta țara noastră într-un mod cât mai exemplar străinilor.

Să vină ziua în care cineva să întrebe pe grup „care e flămând sau în nevoi?” pentru că, muncind la restaurant, i-a rămas mai multă mâncare și o poate da mai departe.

Ziua în care cineva la amiază să spună pe grup: „Sunt la muncă, dar gata! vreau să plec, vreau să merg să mă așez pe-o iarbă undeva, să povestesc cele mai nebune amintiri, să râd și să trăiesc sfârșitul acesta de zi ca și cum deseară mi-ar fi finalul.” Cine se bagă?

Ziua în care cineva să mă facă să râd repede, să mă binedispună și să uit de rutina zilnică cu un simplu text, anunț sau ce-o fi el.

Ziua în care ceva să fie diferit, să fim diferiți, să trăim diferit. Să mai lăsăm deoparte stresul, problemele, uitând de dușmanii, de bani, mașini etc.

Răutatea ne îmbătrînește mai mult decât orice urmă a timpului, ar trebui să rămânem mereu tineri. Ar trebui să o lăsăm deoparte și să râdem de ea împreună.

Să mai lăsăm criticile la o parte, rachiuna, invidia să să arătăm că suntem un popor deștept, cu umor și de maeștri petrecăreți. Asta chiar și la o horă aprinsă undeva, cândva..ca îi fi tu moldovean, oltean, muntean, dobrogean, bănățean sau ardelean, puțin contează… umăr după umăr, putem fi oameni și putem fi liberi. Rutina să ne fie dragostea și grija aproapelui nostru și nu munca, banii și iar munca. Suntem prea frumoși ca să îmbătrânim nefericiți.

Munciți cât e nevoie, iubiți mai mult, fiti veseli mereu și fiți buni atât în trup cât și pe grup.

George Leordean  (emigrat în Franța)

Text preluat de pe grupul „Parizienii”