Românca – o mare curvă, italianul – o persoană foarte cumsecade și, mai ales, îndrăgostit

      În Spania am auzit o frază simplă și interesantă: „nu mai spune despre nicio femeie că ar fi curvă până când nu știi totul despre trecutul mamei tale și viitorul fiicei sau surorii tale.”

Dear Woman


        

 

 

     

     Majoritatea românilor au ceva în sânge, ceva transmis prin gene și colțuri de cârcotelă, superior „Mioriței” (transmisă din gură în gură), ceva cu formă de etichetă și neapărat sinonim – măcar – cu „curva”. 
         Nu mai există nume. Până și poreclele au dispărut. În ultima vreme toată sluguța lui „miam, mai, nam, frumoas-o” e expertă în marea descoperire a curvelor. 
         Iar mass-media e altă sluguță, șefa și mama peste aceste sluguțe. Ea își „organizează” și își „educă” copiii dependenți cu medicina-low-cost tip „Gioccondo”. 
         Da, fac aluzie la cazurile în care neapărat un italian, neapărat bătrân e păcălit de bani neapărat de o româncă, neaparat foarte tânără.
         Bineînțeles, românca e o mare curvă, italianul era o persoană foarte cumsecade și, mai ales, mai ales îndrăgostit. 
         Așa avem noi, românii, o ciudă, o ură pentru ai noștri. Trebuie să fim împotriva lor. Nu mai luăm în calcul nimic, doar titlul. Important e să facem ceva foarte urât din ceva urâțel
         Pai, dragii mei, ce fel de persoană e aia care invocă amorul chior și pasional la 70 și, și, și de ani? Ce fel de persoană e aia care „se lasă păcălită” doar de fete sub 30 de ani și un minim de 30 de ani diferență de vârstă? Ce fel de persoană e aia care își dorește să fie tată la 80 de ani cu o puștoaică? De ce nu „se lasă păcăliți” de una de 50 de ani? De ce nu se lasă „păcăliți” de o italiancă? De ce nu ajută femei de vârsta lor, din țara lor? Că…na, dupa 100 de ani trăiți, cred că știu măcar o duzină de femei lipsite de ajutor. 
         Nu e, dom’le judecător, nu e inocent italianul, nici prost, nici păcălit. Vrea să fută bun, tânăr și ieftin. Iar dacă fată nu mai vrea, lui îi iese gratis, asta e. 
         Pai, a avut acces românca la cont? Nu. 
         Pai, i-a pus ea pistolul la cap? Nu.
         El a decis prețul înainte ca ea să se dea bolnavă sau neajutorată.

     Da, străinii știu: în România se suge pentru o pereche de blugi, în România salariul pe o lună e cam cât se plătește pe o cină în Italia; în România părinții își ghidează fetele spre ei, italienii; în România nu suntem uniți; în România miroase a foame și a „fac orice”. 
         Deci, nu, nu e coincidență că numai românce foarte tinere  îi „păcălesc” pe italieni. Asta e strategie. Si nu mă refer la tinere. 
         Dom’ judecator, dacă un italian de 80 de ani s-ar da îndrăgostit și păcălit de fata dumneavoastră de 22 de ani, ce fel de dosar ar fi? Ar mai fi? 
         Auzi la el: „îmi doream un copil împreună”…
         Asta îmi lasă un miros acut de pedofilie înaintată, de boală, de fantezie împlinită prin stabilitatea financiară.
         Linge, dom’le italian, și matale o „bunăciune” de 99 de ani și vezi cam câți bani face/ceri…
         De ce nu ai lins una de 80 când aveai tu 20? Ți se putea agăța limba intre pielea făcută cârpă și cearșaf? 
         Vezi, ești pervers. 
         Fetele care se complică cu voi, românii plecați din țară, peșterile din drumuri, bolnavii rămași, mizeria salarială… nu e o vină, e o consecință a celor ce ne-au și încă ne mai conduc și sug: hoți, hoți ca tine, căpuși!
         Toți vreti bun, scump sau tânăr și musai foarte ieftin. 
         Știi ceva, tataie,  pe mine nu ma păcălești! 
         Nu ai toate țiglele pe casă și nu accept să îți dregi acoperișul în țara mea, du-te la dracu’!