ROMÂNIA – ȚARA FĂRĂ FORȚĂ DE MUNCĂ

Drama afacerilor româneşti: „Avem idei, avem proiecte, avem piaţă, avem bani. Nu avem cu cine să le facem, nu găsim oameni pentru execuţie” (zf.ro) Deși țara noastră raporează pe hârtie creștere economică de 4%, orice afacre ai face în România se lovește de  o problemă tot ma acută: lpsa forței de muncă

De 26 de ani situația forței de muncă în România a trecut de la agonie la moarte clinică. Practic, la această oră, țara noastră are mai mulți penionari decât angajați, forța de muncă eficientă, competitivă și activă aflându-se și migrând în continuare în străinătate.
Un consultant pentru Fonduri Europene a spus cu frustrare la ZF Live pe piaţă sunt multe idei de afaceri, sunt proiecte, sunt bani, dar nu are cine să le execute, nu există leadership, nu există oameni care să conducă, nu există responsabilitate pentru muncă. Situația însă este și mai dramatică în execuție. Dacă nu există conducători, cu atât mai mult nu există nici pe cine să conducă aceștia. De 26 de ani tinerii și mai puțin tinerii, cei cu sau fără calificare, cu studii sau mai puțin învățați, iau calea exilului. Costul vieții foarte ridicat (mai ridicat de câteva ori decât în țările occidentale, de multe ori) face pe cei care trebuie să se angajeze să renunțe la salariul de 200-300 de euro pe lună și să ia calea pribegiei. De ani de zile forța de muncă activă, competentă, pregătită construiește, muncește, inventează pentru alte țări.

Cei care au făcut primii afaceri în România nu au cui să le predea companiile, pentru administrarea zilnică şi, mai mult decât atât, chiar dacă au noi idei, nu au oameni pe care să îi angajeze şi să îi pună la conducere, ca să execute strategia.
Multinaţionalele au grijă de talente, companiile româneşti, antreprenoriale, mai puţin. Mai mult decât atât, cei care au lucrat în multinaţionale nu prea vor să se ducă în companii antreprenoriale, unde există o altă mentalitate, un alt mod de a face business, o altă viteză şi unde lipsa de cash este pe primul loc şi de aceea cel mai mult timp se consumă pentru a găsi bani pentru salarii şi pentru a plăti taxele la stat.
De mai bine de cinci ani, România trăieşte din IT, un sector care va depăşi în scurt timp şi agricultura şi construcţiile. Dar problema în industria IT nu este cea a talentelor, ci cea a talentelor de leadership, de a conduce oameni, de a administra companii, de a ridica afaceri. Talentul IT-iştilor români este de a executa ideile altora. Din acest motiv, IT-iştii sunt solitari, trăiesc în lumea lor şi nu-i interesează mai mult decât „time sheet-ul” şi pachetul de fitness. Talentul IT-iştilor nu poate fi transferat în alte sectoare, pentru că nu ştiu să facă altceva.
Din 2000 încoace, România a trăit din experienţa celor care au lucrat pe vremea comunismului şi ştiau să conducă, din antreprenorii anilor ’90, din afacerile pe care le-au creat ei, din multinaţionalele care au făcut investiţii sau au cumpărat companii, aducând „know-how”, inclusiv de management.
Dar acest bazin s-a epuizat natural, a secat, nu s-a pus nimic în loc, iar acum când există bani, începând de la miliardele fondurilor europene până la banii care stau degeaba în bănci nu există cu cine să faci proiecte. Când antreprenorii se duc la bancă pentru un proiect nou, bancherii întreabă prima data cine se va ocupa de noul business, pentru că nu mai acceptă ca antreprenorul să facă tot, din motive de risc. Dacă echipa de management convinge, atunci antreprenorul are şansa să ia creditul.

Maim mult pe:

http://www.zf.ro/search?search=search-zf&q=Avem+idei%2C+avem+proiecte%2C+avem+pia%C5%A3%C4%83%2C+avem+bani