ROMÂNII DIN DIASPORA ÎNGRIJORAȚI DE SOARTA LUI VADIM

vadim-tudor-curva-politica

În ciuda faptului ca românii din străinatate au fost ținta jignirilor și disprețului manifestat de Corneliu Vadim Tudor, situația deplorabilă în care a ajuns, conform descrierii sale, a trezit o mare îngrijorare printre românii din afara granițelor, astfel încat, mai mulți dintre ei s-au oferit să-i găsească un loc de muncă în străinătate.

Iar pentru că suntem în prag de An Nou, câțiva dintre noi, ne-am gândit chiar să-l colindăm. Astfel am scris un Plugușor cu dedicație, în care încercăm să găsim soluții la problemele prin care trece tribunul.

 

Plugușorul pentru Vadim

 

Aho, aho, copii si frați,

Stați puțin și ascultați,

Cum ne spune nea Cornel,

Că bate vântul la el,

Prin cont și prin portofel…

 

Cum colindă pe la toți,

Deputați sau mafioți,

Pe care i-a facut mari,

Senatori, parlamentari;

Cu căsuțe pe la munte

Și alte averi marunte,

Iar acum se fac că plouă

Când le ceri o mie, două.

 

Gigi, Vântu, sunt …plecați

Și nu pot fi colindați.

Ceilalți, niște porci în viață

Doar el e măgar în ceață.

 

Ia mai mânați măi flăcăi

Și sunați din zurgălăi,

Să se-audă-n munți și văi,

Cât sunt oamenii de răi!

…Că nu vor să dea-mprumut,

Pentru poetul limbut.

 

Iarna-i grea, omătu-i mare,

Cățelușii cer mâncare.

Semne bune anul n-are

După ultima votare.

 

Domnule prim bard Vadim,

Poetul nostru sublim,

Mai știi ce-nduioșător

Îl slăveai pe dictator;

Și-o țineai din odă-n odă

Pentru Ceaușescu Vodă?

 

De urat am mai ura,

Dar nu suntem de ici, de colea

Suntem din diaspora;

Ăia despre care-ai scris,

Din Madrid și din Paris;

Din Torino și Berlin,

De-i împroșcai cu venin.

Capșunari, zidari, zugravi,

Pe care i-ai numit sclavi.

Ăia de-au votat cu Klaus,

Să vă bage la ”țuhaus”

Pe toți care ați furat

Și-ați pus țara la mezat.

 

Stimate Tudor Vadim,

Uite la ce te poftim:

Urcă-te pe un cal breaz,

Unul ca tine viteaz,

Unul la fel de-nvățat

Și ca tine-nzăbălat;

Învățat cu șa de aur

Cu o gură de balaur…

Și vino la muncă,

Că-ți găsim o luncă

Și-o mare grădină,

De capșune plină.

Să câștigi cinstit

Nu din milogit.

Din agricultură

Nu din dat din gură.

Că-n orice regim,

Măi, Neică Vadim

Era boierie,

Doar din vorbărie.

 

Iar de ești hulpav,

Te facem zugrav,

Să câștigi mai gras,

Poet de pripas.

Cu o bidinea,

Și-un pic de vopsea,

Banii de-un mezel

Și de-un rudotel.

 

Iar pentru colegi,

Cei cu fărdelegi;

Care s-au zgârcit

Și s-au calicit;

Care nu ți-au dat

Și s-au fofilat,

Le urăm de bine,

În anul ce vine…

Și după colindă,

DNA să-i prindă

 

Să rămâna de fazani,

La anu și la mulți ani!

Să ia cu executare,

La anu și la mai mare!

 

robert thomas – Verona, 30 dec 2014

 

Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului România Mare, se plânge că trăiește de pe o zi pe alta. “Pe mine arde cămaşa de grijă, nu ştiu cum să mă mai descurc”, scrie tribunul.

Într-un editorial intitulat “CRĂCIUN NEFERICIT…” și publicat atât în “Tricolorul”, cât și pe Facebook, liderul Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, se plânge că trăiește de pe o zi pe alta, iar foștii săi colaboratori l-au uitat.

 

“Niciodată n-am fost mai mîhnit ca acum. Şi nu atît lipsa banilor îmi amărăşte sufletul, cît abrutizarea societăţii româneşti. Unde te duci, unde te-ntorci, numai porci! Fiecare îşi vede de interesul lui. Dacă te pune necuratul să ceri cuiva o sumă de bani împrumut, vezi cum s-au ticăloşit oamenii: te amînă prietenul, sau cunoştinţa, o vreme, te duce cu vorba, după care dispare ca măgaru-n ceaţă. Îi laşi vorbă să te sune, dar, pauză – omul e ca şi mort. Ce primitivi! Îl întreb pe un fost parlamentar PRM, acum cîteva minute, ce face, iar el – retras pe moşia de la ţară, pe care a cumpărat-o dintr-o privatizare cu cîntec – îmi răspunde: „Facem cîrnaţii!”, spune Vadim Tudor.

 

“Pe mine arde cămaşa de grijă, nu ştiu cum să mă mai descurc, iar omul pe care l-am făcut deputat trăieşte bine, la aer curat, în sînul naturii, nu are obligaţii, nu are salarii de dat şi face… cîrnaţii! Dar am făcut eu, oare, vreun parlamentar? „Nu m-aţi făcut dvs., domnule preşedinte, ci eu m-am zbătut, am alergat” – mi-a răspuns un altul. „Măi, omule, dar eu te-am pus pe listă şi am semnat pentru tine, mi-am asumat răspunderea” – îi zic. „Aaaa, aia e cu totul altceva!” – mă sfidează individul. „Carevasăzică, te-ai făcut singur parlamentar?” – continui eu, numai pentru a vedea pînă unde poate ajunge neruşinarea umană. N-are rost să merg mai departe. Fiecare dintre cititorii mei a întîlnit în viaţă persoane cărora le-a făcut bine, dar s-au pomenit înjuraţi pentru faptul că respectivele creaturi au o datorie morală şi aşa ceva nu poate fi suportat”, a mai scris “Tribunul”.