Să încercăm să fim mai buni, așa învingem răul!

Stimate Ziar Emigrantul,

Zici că te tragi din „viță de român”, dacă e așa, încearcă să faci ceva bun să unești acești români care au plecat din țară în dorința de a-și ajuta familia și pe ei înșiși pentru un trai mai bun, să le dai un sfat bun și curaj pentru a merge mai departe.

Eu vă scriu din Italia. Lucrez în regiunea Piemonte (Torino) orașul Ivrea, unde are loc „Bătălia de portocale”, dacă ați auzit de el. În cea mai mare parte a timpului lucrez, dar sâmbăta și duminica sunt liberă.

Îmi place mult să citesc orice, de fapt, e o pasiune de când eram elevă, apoi de curând am început să mă ocup de croșetat. E adevărat că, uneori, nu toți românii sunt capabili să răzbată, sunt slabi în fața răutății și tentațiilor vieții, cateodată greșesc, și plini de remușcări, nu mai pot întoarce timpul să îndrepte ce-au greșit.

Câteodată plătesc cu viața pentru puțină neatenție sau pentru că nu pot fugi din fața destinului pregătit dinainte. Dar sunt oameni și nu e vina lor că vin dintr-o țară în care cei ce conduc au uitat de mândrie, cinste și mai ales de responsabilitatea față de țără. Strămoșii noștri nu au plecat capul în fața nimănui, în schimb, astăzi neamul românesc nu prea are ceva de spus în fața lumii, prin lașitatea și slugărnicia conducătorilor, ca urmare a prostiei ori a lăcomiei.

Eu lucrez Italia de foarte mulți ani și am trăit alături de foarte multe familii italiene. Poate că am fost mai norocoasă, poate am fost mai atentă, mai cu bun simț (am pus în bagaj și cei șapte ani de acasă). Nu m-am umilit și am demonstrat cu exemple și cu comportamentul meu că românii sunt educați, muncitori, corecți. Familiile de italieni cu care am intrat în contact s-au comportat corect, m-au tratat corect și cu respect pentru că și eu am făcut tot posibilul să fac serviciul bine și cinstit.

Primeam salariul, dar și laude cu mulțumiri, iar cateodată și în scris, spunând că sunt bravă și inteligentă. Acestea îmi făceau plăcere și mă ambiționau pe mai departe, să arăt și să demonstrez cum suntem noi, românii. Inițial am plecat din țară să ajut copiii (5 copii), pentru un loc de muncă, să pot asigura educația și cheltuielile copiilor, văzând că în țară te luau în râs cu alocație de nimic, în timp ce „Ei” își umpleau buzunarele. Apoi m-am afectionat acestor familii de italieni care mi-au oferit un sprijin, fără să mă judece, doar m-au apreciat. Le sunt recunoscătoare și le-am mulțumit și eu pentru că m-au ajutat (eu lucrez legal cu acte în regulă).

De multe ori le-am schimbat si eu cu câte o favoare sau ajutor fără plată. Dacă nu plecam din țară… ce făceam? Eram disperată, fără posibilități materiale pentru copii. La început a fost greu, dar acum sunt mulțumită pentru alegerea mea și zic că se poate. Am reușit și datorită copiilor care au făcut ce trebuie, înțelegând sacrificiul meu pentru binele lor. Copiii au făcut liceul. Cine a dorit… a făcut și scoală superioară. Au obținut medalii cu sportul. În continuare, chiar dacă au merite, nu au reușit în România.

Au luat drumul străinătății 4 dintre ei și se descurcă foarte bine, sunt plătiți bine, pentru că au luat cu ei cei 7 ani de acasă, ceea ce am reușit să le dau. A mai rămas o fată în țară care lucrează pe un salariu mic. Anul acesta urmează facultatea, ajutată de familie.

Ca mine sunt și alții pe care-i cunosc personal, cu mai mult sau mai puțin noroc, care fac cinste și onoare țării, chiar dacă țară le oferă puțin. Noi trebuie să trăim, că o viață avem. Nu am cerut noi să ne naștem, unde și cum să murim! Am vrea să trăim în țară cu întreaga familie. Ghinion, nu se poate! Cel puțin știu că copiii mei sunt împreună într-o țară civilizată unde s-au integrat bine.

Eu i-am educat pentru România, dar lasă-i unde le e bine, dacă țara nu le asigură o viață bună (se ne frega)…

Aceasta este explicația mea, a unei mame românce ce a decis să plece cu „un sictir” în suflet. Mi-am zis: cum, mama dracului, străinii au alt trai, când sunt mai inferiori nouă din multe puncte?

Mesajul meu este:

Să încercăm să fim mai buni, așa învingem răul! Dumnezeu există pentru cei cu bunătate sufletească, dar e tot mai slab, pentru că mulți sunt de partea răului care e din ce în ce mai puternic!

Succes și dumnevoastră în tot ceea ce faceți!

Ancuța Petrea

Emigrantul nu alege faptele românilor, ci le prezintă așa cum sunt, cu bune și rele. Emigrantul a dat dreptul la cuvânt oricui. Vrei să te faci auzit? Și tu poți scrie la Emigrantul!

Trimite-ne textul printr-un mesaj privat pe inbox Emigrantul sau la redacția@emigrantul.it