”Salumeria rumena” sau povestea unor români din Calabria

 

         magazin 3

         Succesul este sinonim cu reuşita, iar când ajungi să reuşeşti în ceea ce ţi-ai propus , bucuria este fără margini, aproape imposibil de descris în cuvinte, pentru că nu de puţine ori succesul vine după lungi sacrificii. Dar pentru a fi udat la sfârşit cu şampanie, drumul lui este udat cu lacrimi.

Aici, departe de ţară, toţi avem o poveste, iar azi va voi împărtăşi povestea lor, a Ionelei şi a lui Traian, doi oameni frumoşi care au plecat din Timişoara în anul 2004 cu două valize mari, pline de vise şi speranţe. Doi oameni care au reuşit datorită ambiţiei, perseverenţei şi mai ales a seriozităţii lor, oameni pe care, pe drept cuvânt, îi putem încadra în categoria “români cu care ne mândrim”! 

 

         Asemenea animalelor scoase la vânzare

 

Doi oameni simpli: el lucra la CFR, ea casnică, doi tineri care doreau să “realizeze ceva în viaţă”. Astfel că în anul 2004 se hotărăsc să lase România pentru a urma visul multor români, acela de a veni în Italia.

Ajung în Calabria şi în primul an Ionela lucrează ca ”badantă”, iar Traian la cules de mandarine. Îşi aminteşte şi azi cum, în fiecare dimineaţă, patronul venea să îşi aleagă muncitorii dintre zecile de oameni ce aşteptau înfriguraţi să fie acceptaţi pentru o altă zi de muncă, zi ce pentru ei însemna câţiva euro în plus, o pâine pe masă pentru cina din acea seară. “Ne simţeam asemenea animalelor scoase la vânzare!” îşi aminteşte Traian. ” Ne priveau şi ne cântăreau bine, din cap până în picioare, să vadă care e mai vânjos, care pare mai sănătos pentru muncă! Umilitor, dar nu aveam ce face!”

O singură noapte au acceptat să fie găzduiţi de unul dintre proprietarii plantaţiilor de mandarini, o noapte grea, de neuitat. Într-o încăpere mică, insalubră erau îngrămădiţi 11 oameni, mizeria fiind atât de mare că nici nu putea fi vorba sa te schimbi în pijamale pentru a te odihni omeneşte.

Au hotărât să îşi închirieze o locuinţa, un loc pe care să îl poată numi “acasă”.

 

            Primii bani pe muncă: o parte falși, alta medicamente

           

Îşi amintesc azi, făcând “haz de necaz”, ce s-a ales din primii 50 de euro munciţi în Italia.

“Ploua tare, îmi povesteşte Ionela, şi eram după o zi de muncă uzi până la piele. De frică să nu răcim, ne-am oprit în prima farmacie şi ne-am luat medicamente. 30 de euro ne-au costat. Cu cei douăzeci de euro rămaşi am zis să facem o mică piaţă, numai că ajunşi la casă să plătim puţinele cumpărături făcute, nu mică ne-a fost mirarea să vedem că cei douăzeci de euro erau falşi. Şi uite aşa, plouaţi şi morţi de foame, ne-am întors acasă, dar eram fericiţi că măcar avem medicamente! Am şi azi cei 20 de euro. I-am ţinut aşa, ca amintire!”

Au fost ani grei , dar nu s-au dat bătuţi!

magazin

Traian începuse să muncească în construcţii iar Ionela făcea curăţenie “la ore” sau , erau zile când, chiar mergea la munca câmpului.

“De multe ori ploua aşa de tare, îşi continuă Ionela povestirea, că mi se umpleau cizmele de cauciuc  cu apă, dar le scoteam, vărsam apa din ele, le puneam înapoi în picioare şi continuam munca până seara târziu!”

Lumea începuse să îi cunoască în micul orăşel Schiavonea. Multe familii erau mulţumite de munca lor, de faptul că erau “bravi” şi astfel se hotărăsc să îşi deschidă o firma de curăţenie. Lucrurile mergeu bine, aveau mult de muncă şi calendarul era mereu plin, organizat pe zile, ore.

Şi cum viaţa lor începuse să se aşeze oarecum, având o mică afacere şi o casă, o altă mare dorinţa  era pe cale să li se împlinească. Ionela rămâne însărcinată! Bucuria era imensă, pentru că îşi doreau enorm de mult un copil.     Dar viaţa le mai da o palmă!

            Salumeria rumena

În iulie 2007 sunt anunţaţi că trebuie să părăsescă casa. Şocul a fost puternic! Nu aveau mult timp la dispoziţie, iar în perioada de vară, în acea zonă, majoritatea închiriază în regim hotelier. Deci şansele erau puţine. ” Ne durea gâtul, de cât umblam  cu privirile pe sus să vedem anunţuri cu “affittasi” (de închiriat). Zi şi noapte! Stresul, supărarea au făcut că Ionela să piardă sarcina, iar durerea imensă!

În 2009, criza se făcea simţită şi în Italia, astfel că , Traian şi Ionela încep să aibă tot mai puţin de muncă, zile întregi de stat acasă, zile întregi de gânduri, probleme, uneori chiar disperare! Însă trebuiau să meargă mai departe!

De ceva vreme aveau în minte ideea unui magazin de produse româneşti, dar temerile erau multe cum mulţi erau şi banii ce trebuiau investiţi. Şi totuşi reuşesc să obţină un credit de la bancă.  Traian urmează cursuri de comerţ şi în aprilie 2010 deschid “Salumeria rumena” , cel mai mare magazin de produse româneşti din zona.

 

“Îmi era dor să mănânc româneşte, spune Traian!”

 

Când le păşeşti pragul te simţi ca acasă, în România! Magazinul e îmbrăcat acum de sărbătoare şi înăuntru răsună colinde româneşti! Rafturi pline de produse prin care au încercat să satisfacă toate gusturile!

Sunt mulţi români în Schiavonea, Corigliano, Rossano şi atunci când doresc să mănânce un mic, să bea o bere românescă sau să îşi gătească sarmale , ştiu că doar la “Salumeria Rumena” pot găsi tot ceea ce au nevoie!

Nu a fost deloc uşor , însă cum mult curaj şi multă muncă au reuşit să construiască ceea ce au astăzi. Și spune o vorba românescă: “au muncit pe brânci” pentru a realiza toate astea!

Povestea lor este doar o amintire dureroasă a anilor de început anevoios într-o ţară străină! Doar sacrificiile, munca multă, seriozitatea și riscul sunt ingredientele care pot asigura succesul într-o afacere.

Restul … e poveste.

Elena Loredana ȚOC (Calabria)