Sărbătorile diasporenilor

Cunosc foarte multe povești de viață din Diaspora. Sunt oameni care muncesc din greu aici pe niște bani pe care în România nu ar fi putut să-i câștige. Stau departe de familii și trimit tot ce câștigă acasă, să-și ridice un bordei, să schimbe o mobilă, să cumpere un televizor.

Nu-și permit să meargă de sărbători acasă pentru că ar însemna un perete mai puțin, o baie nefinisată sau o poartă nepusă.
Și atunci preferă să dea un telefon, să vorbească cu ei și să știe că decât să plătească un bilet de autobuz dus-întors, mai bine cu 200 de euro „ăia de-acasă” își iau trei căruțe de lemne și trec iarna.

Și sunt așa de câțiva ani, pentru că spun: „lasă, la anul nu mai stau, mă duc acasă. Și tot apar nevoi și încă mai stă. Nu-i ușor pentru toți, să știți.

Diaspora e bună pentru că muncești pe bani mai mulți ca în țară și ai condiții mai bune. Dar dacă ești fără familie, nu e chiar Raiul pe Pământ.

Și toate astea sunt simțite de Crăciun, de Paști… când sentimentul de singurătate este mai puternic.

Și eu îi înțeleg pe oamenii astia. Nu e ușor să faci ceva în viață. Și dacă ei se sacrifică pentru bunăstarea familiei, jos pălăria în fața lor.
Atât am avut de zis. De-acuma, tac.

El Emigrante, Spania

Lasă un răspuns