”Schimb nebun Italia-România: nouă criminalii, lor întreprinderile”

 ”Schimb nebun Italia-România: Nouă criminalii, lor întreprinderile” scrie cu litere mari cotidianul ”Il Giornale” editat de familia Berlusconi  în ediția din 11.07.2013

Pasaje întregi ale articolului semnat de Fausto Biloslavo și Giuseppe Marino nu fac altceva decât să relateze o situație reală într-o mare proporție și deloc de neglijat.

Ceea ce nu scot în evidență cei doi jurnaliști sau distorsionează voit sunt multe alte aspecte,  unele prezentate chiar de ei. Vorbesc  la început de cei peste 3.000.000 de români emigrați peste hotare fără să ilustreze cauzele acestei migrări, unele dintre ele voite chiar de către Occident.

Marea majoritate e formată din oameni onești, dar cu Bucureștiul în Europa din 2007, Italia e tot mai mult Eldorado delicvenților din București” scriu semnatarii. ( ”La stragrande maggioranza è di certo gente onesta, ma con Bucarest in Europa dal 2007, l’Italia è sempre più l’Eldorado dei delinquenti di Bucarest.”). Nu spun jurnaliștii că una din cauzele migrației delicvenței românești în Italia este sărăcia la care Occidentul a constrâns România, nu spun jurnaliștii că Italia este o țară permisivă unde actele antisociale nu sunt pedepsite sau, de cele mai multe ori ignorate; nu spun că ”ați vedea de treabă și a te face că nu vezi hoțul” e un lucru nu normal dar, mai mult,  apreciat de marea parte a oamenilor. Nu spun nici că țiganii sau românii cu probleme grave antisociale nu sunt expulzați ci ținuți în campusuri amenajate în cel mai luxos mod pe banii contribuabililor.

Din păcate deținem primul loc în Italia nu numai la numărul de cetățeni români stabiliți aici dar și la capitolul delicvență. Când cei doi scriu despre numărul mare de cocietăți commerciale italienești din România nu-l echivalează cu cel al societăților commerciale românești deschise de cetățenii noștri pe teritoriul Italiei. Spun că 35.000 de societăți comerciale au dislocat în România fără a preciza motivul: manopera specializzata ieftină și lipsa taxelor mari pe care le percepe statul italian  antreprenorilor etc. În același timp însă omit să scrie că în Italia există 44.817 de întreprinderi ai căror patroni sunt de origine română și 29.372 de întreprinderi la care unul dintre acționari sau dintre directori (președinte al consiliului de administrație) provine din România.

Nu vorbesc nici despre camoriștii prinși în România și expulzați în Italia și nici de sutele sau miile de italieni la care românii au muncit și de la care nu și-au văzut niciodată banii. Nici despre românul mort la Tornio acum patru ani, în șantier, și aruncat la gunoi de angajatorul său nu spun nimic. Și cazurile ar putea continua ca număr și  complexitate.

Probabil că articolul a fost comandat din diferite motive. Dar marea majoritate a românilor se trezește la 5 sau 6 dimineața și pleacă la muncă, alergând spre metrouri sau autobuze pentru a nu întârzia. Marea majoritate a familiilor italienești are o femeie româncă în casă care are grijă de părinții lor. Ei nu au nici timp și nici chef. Sacrificiile pe care conaționalii noștri le fac nu se văd, sunt mute. Pentru că munca extenuantă pe care tinerii italieni nu o acceptă nu face știre. Face știre doar acel nemernic care a intrat să fure sau să tâlhărească. Fac știre fetele de pe Salaria sau alte episoade isolate; 100, 1000 sunt delicvenți, cu sau fără voia lor dar ceilalți, până la 1.072.000 de residenți în Italia, trăiesc în liniștea anonimatului,  construind case, îngrijind bâtrâni, făcând curat sau transportând alimente tuturor locuitorilor acestei țări gazdă. Mulți dintre conaționalii noștri, cu copii la școală, cu nepoți aici sunt mândri că muncesc și trăiesc aici și se simt mai italieni decât italienii. Dar de ei nu se poate afla nimic și nu poate interesa pe Fausto Biloslavo și Giuseppe Marino. Poate și dumnealor au români acasă sau în familie, poate și ei mănâncă produse la care au contribuit românii sau poate în birourile lor fac curățenie fetele noastre. Dar asta nu e important pentru ei, e prea banal.

Uită și că, vorbind cu invidie de banii trimiși de români acasă, o monedă cu cât este mai mult peste granițe cu atât este mai puternică. Și cel mai bun exemplu este dolarul american.

Un plus de imagine  negativă au reușit să creeze dar nu vor reuși niciodată să scoată de la muncă un om cinstit pentru a-l influența să fure. Aceștia se vor trezi în continuare dimineața și vor alerga spre șantier sau birouri să facă ordine în speranța că vor primi o recompensă cu care să întrețină cinstit o familie. Păcat că ei nu pot fi subiect de presă pentru unii.

Citiți articolul complet al celor de la   IL GIORNALE    http://www.ilgiornale.it/news/interni/folle-scambio-italia-romania-noi-i-criminali-loro-imprese-934829.html

 Cristi Merchea

Lasă un răspuns