Scrisoare pentru mama

Durerea depărtării, nostalgia gestului donării unui mărțișor celor dragi, mamei, sunt sentimente profunde, amplificate în sufletele celor emigrați. Iar la un poet acestea se transformă sau se împărtășesc în versuri rare. 

Vasile David

Scrisoare pentru mama

În Mărțișor eu îți doresc,
Măicuță, sănătate,
M-am „desțărat” , dar te iubesc
Chiar dacă sunt departe.

Regret, în sufletu-mi rebel,
Că rătăcesc prin lume,
Destinu’ -a vrut să fiu astfel,
Să nu stau lângă tine,

Să-ți mângâi bătrânețile,
Când te-njunghie mijlocul
Și-n toate diminețile
Cu frig, să aprind focul.

Dar… frig e și-n inima mea –
Rece va fi și mâine –
Fiind plecat, prin lumea grea,
Pentru un colț de pâine.

Și să-ți trimit câte-un bănuț
Pentru vreo doftorie,
Că pensia ta e-un leuț
Cu blana de hârtie.

Și să nu crezi că doar eu sunt
Plecat, așa, hai-hui…
Sunt mulți români, purtați de vânt,
Ce par ai nimănui.

Poate-oi veni, de doruri stors,
În vale, la căsuță,
Dar, până să zic „m-am întors”,
Tu să trăiești, măicuță!