Se caută primar la Panciu

Un ministru care vrea să fie primar         

      „Te trage pământul” spune o vorbă românească.  Dincolo de cuvintele simple, la prima vedere, zicerea această este mult mai profundă. Ea ilustrează sufletul românului plecat departe sau foarte departe care, oriunde s-ar afla, ține o legătură – indescrivibilă în cuvinte dar extraordinar de puternică în semnificație -, cu locul nașterii și al copilăriei.
         Nimic nu ne marchează mai mult decât anii copilăriei, pe care ni-i ducem în suflet de-a lungul vieții, până la moarte, oriunde ne-am afla.
         Ceva asemănător se întâmplă cu Ovidiu Burdușa, ministrul secretar de stat al Departamentului Românilor de Pretutindeni. Plecat din Panciu, orașul dintre vii, cu mulți ani în urmă, Ovidiu a ținut legătura lui ombilicală cu locul nașterii. În anii copilăriei, în zilele de școală, în cei ai adolescenței, pe când colinda dealurile la discoteci sau la cules de vie, Ovidiu nu s-a gândit niciodată că avea să le părăsească. Că-și va lăsa familia, prietenii, colegii, profesorii sau vecinii în fuga după o viață mai bună. Facultatea, la fel, nu l-a ajutat la viața pe care o visase în țară. Cu tot patriotismul său și dorința de a face ceva acasă, viața îi dăduse peste nas.

Ministrul-secretar de stat Ovidiu Burdușa

         A emigrat, astfel, ca multele milioane de români. A emigrat la peste 2000 de kilometri, la Roma, luând viața de la  zero. De la sub zero. A strâns din dinți, a muncit, a suferit gândind acasă, mereu și mereu acasă, deși acasă știa că nu e cum ar trebui să fie. Știa că politica minciunii, a fățărniciei, a non valorilor și incompetenței era cea a celor care le transformaseră pe acestea  în virtuți, calități și condiții sine qua non de reușită. Cu cât viața și munca l-au ținut mai mult departe, cu atât dorința lui de a reveni la Panciu, de a face din acest târg de provincie un orășel de toată frumusețea, –  așa cum în perigrinările sale văzuse că sunt în Europa -, devenea mai arzătoare.

         Intrarea în politică, departe de casă, i-a adus șansa de a ajunge astăzi ministru-secretar de stat. Nu sunt mulți miniștri din Panciu. Deputați fără activitate a mai avut urbea iar asta se vede de cum intri în acest târg încremenit în anii 80. Dar ministrul Ovidiu Burdușa vrea să fie primar. Nu ministru, ci primar. Pentru că simte și știe că poate, prin experiența acumulată, prin munca pe care a depus-o și prin energia pe care o are și o cheltuiește zilnic, să facă din Panciu ceea ce trebuie să fie Panciu: un oraș cum este Bordeaux pentru francezi sau Asti pentru italieni. Sau măcar să-i imprime direcția cea bună.

         Se poate? Se poate face doar alături oameni competenți, activi, se poate cu tineri care să nu mai plece, ci să contribuie la creșterea locului, cu oameni dedicați și implicați și cărora să nu le fie frică de primar. Pentru că hoți a tot avut și continuă să aibă Panciu la conducere. Mai puțin oameni gospodari.

        Ce e de făcut la Panciu? De unde să începi și cum să continui?

         Ei bine, misiunea nu e deloc ușoară, dar Panciu are nevoie imperioasă de primar. Iae asta se vede de la hotar, de la intrarea în spațiul său administrativ. Indicatorul însuși o spune, prin jumătatea rămasă agățată stingher: PAN… Și-atât. Restul urmează: șanțuri pline de bălării, trotuare strâmbe cu borduri lipsă, spații amenajate-n dorul lelii,  lipsa efectivă a unor mâini de gospodari. Asta până la intrarea în urbe. Orașul e-n PAN-Ă de primar.

Secretarul de Stat Ovidiu Burdușa semnalând indicatorul de la intarea în oraș

         Mai mult, văile dimprejurul orașului sunt înțesate de gunoaie pe care, nici mai mult nici mai puțin, nu le aruncă oamenii, ci primăria. La ordinul fostului primar Iulian Nica (aflat sub control judiciar), ani de zile s-au aruncat gunoaiele la Hăulita dar și în alte părți din jur. Acum,  sub conducerea vice-rimarului și la ordinul său acestea umplu zilnic Valea Șușișei.

Rampa abuzivă de gunoi de la Hăulita, actualmente îngropată

         Mai vine Garda de Mediu, se mai scot utilajele, se mai îngropă, dar imaginea urbei rămâne aceeași: înconjurată de gunoaie, mizerie, bălării, terenuri neîngrijite. Mizeria nu este altceva decât imaginea în oglindă a unei administrații ineficiente, corupte, care vine la muncă doar pentru salarii și combinații. În așa hal arată orașul după 30 de ani de libertate că foarte bine, pe ușa primăriei, ar putea să stea scris MIZERIE. Nu ar schimba cu nimic.

         Credeați că orașul (dacă oraș se poate numi) este diferit? Nuuu. Aici lucrurile sunt și mai grave: blocuri strâmbe, jalnic colorate și izolate, gropi, lucrări de mântuială, boscheți, bălării și bănci strâmbe, locuri de joacă ca-n Cecenia, o piață agro-alimentară rusească, câini vagabonzi, o gară care se degradează zilnic, oameni triști, fără speranță, locuri de muncă puține și mulți cetățeni plecați în lumea largă. Până și ceasul artă, predestinat, o oră în urmă. Tâlhărirea banului public și administrația defectuaosă, conducerea în stil de vătaf a fostului primar au făcut ca oamenii să fie condiționați, amenințați, terorizați zilnic, aduși la stadiul de slugi care să nu comenteze și să nu îndrăznească să aibă inițiative sau să se opună. Frica este sentimentul majorității cetățenilor din oraș, mulți dintre ei destăinuindu-mi că nu pot face asta sau cealaltă pentru că repercursiunile apar imediat.

         Iar asta s-a văzut zilele trecute când cei câțiva care au avut curajul să denunțe pe primarul-hoț, au început să aibă probleme, să fie amenințați sau chiar concediați fără preaviz. Stația de sortare a gunoaielor din oraș – un obiectiv construit cu fonduri UE dar care nu respectă normele tehnicie și i-au mai fost și vândute utilajele din dotare – este ultimul caz. Doi dintre angajați, pentru că și-au permis să conteste condițiile insalubre și de nesiguranță ale muncii, au fost executați. Degeaba administratorul DUSPI (societatea care administrează Stația Eco) a adus alții, pe placul său. A  doua zi nu au mai venit nici aceștia. Cei indeziderabili au fost maziliți pentru că așa vrea fostul primar, cel care conduce de facto primăria încă. ami precis, pentru că declaraseră poliției despre muncile pe care le făcuseră la cules de vie sau la pus de pavele la noua casă a primarului.

Câinii vagabonzi sunt o problemă serioasă în oraș, mai mulți cetățeni având de suferit

         Și tot el e cel care vrea primar în continuare. Chiar dacă în oraș taberele nu s-au pus de acord. PNL a venit cu un candidat care este întruchiparea imaginii muribunde a orașului,  deși partidul avea alternativa unei persoane tinere, competente, care să dea o gură de oxigen și o nouă haină orașului. Dar a practicat același stil combinator și nu s-a lepădat de Satana, măsluind niște sondaje pentru a impune un om lipsit de vlagă, dar agreat și de PSD. La rândul, PSD, în persoana baronului, s-a deplasat acum două duminici să-i alinieze pe cei indeciși și să impună  pe unul din oamenii de nădejde ai vechii nomenclaturi, chiar dacă, la fel, pentru binele orașului nu e loc de gândit. Când nu scuipă semințe pe banca din fața blocului, primarul „pe judiciar” și câțiva prieteni fac și desfac zilnic politica viitoare a urbei. De fapt se pune la cale cine să fie noul șef, și nu noul primar. Pentru că cei care au distrus sistematic acest loc nu vor ceda ușor. Iar frica indusă oamenilor, condiționarea acestora în tot ceea ce fac și muncesc rămân tacticile lor de success în câștigarea primăriei. Nu contează că e hoț primarul. Mai mult, el trebuie să fie cât mai hoț pentru că de pe urma lui mănâncă multe guri împrejur sau la nivel mai înalt.

Gara orașului, de ani în paragină

         Panciu ar trebui să fie un târg emblematic, să fie atracție turistică, să mustească de crame mici și mijlocii, să fie dorit de antreprenori, de copii și adulți care să-i viziteze viile, beciurile,  atelierele de meșteșugari… Ar trebui să fie un Bordeaux al României. Ar trebui.

         Dar pentru asta e nevoie de primar. De un primar gospodar, cu vinziune,  cu contacte în toată lumea, cu dorința de a face pentru oraș și nu a tâlhări zilnic banul pulbic și a fi spaima locuitorilor.

Cristi Merchea

        

Lasă un răspuns