Sfârşit de drum


drum oameni soveja

O lecție de viață de la bunici e mai de preț decât orice manual de bună comportare sau de filosofie. Iar lucrul acesta îl spune poetul Vasile Tudorache în versuri de un adevăr usturător. 

12695987_953408854747351_438724827_n

 

 

 

 

Vasile Tudorache

 

Între cer şi pământ se aşterne uitarea
Iar frunze ce cad îmi astupă cărarea,
Că frunzele cad, şi oamenii mor,
Dar toate, copile, la timpul lor.

Când mergi pe-al tău drum să ai bunătate
Şi nu privi-n urmă, e ceaţă şi noapte.
În urma mea, trist, bunicul mergea
Pe drumul de toamnă, povară ducea.

Şi frunzele cad, şi oamenii mor,
Dar toate, nepoate, la timpul lor

Am mers cu bunicul jumătate din viaţă
Pe drumul cu frunze şi plin de verdeaţă,
Cu vocea sa blândă, vădit obosit,
Îmi spuse: – Copile, al meu s-a sfârşit!

Eu merg mai departe pe drumul de flori,
În faţă am soare, în spate vin nori,
Şi-acum aud vocea bunicului meu:

– Să știi măi copile, că drumul e greu,
Că frunzele cad, şi oamenii mor,
Dar toate sunt date la timpul lor !