ȚĂRĂNCUȚA DE LA LONDRA

Când o experiență de emigrație, plăcută dar mai ales neplăcută, poate fi transformată în versuri, atunci amintirea ei devine sursă de haz, devine o poezie așa cum doar Licuța Pântia știe să scrie. 

Licuța Pântia

 

 

Țărăncuța de la Londra

 

Într-o zi de februarie,

O femeie (nu-i dau nume )

Își luă cu ea copiii

Şi plecă departe-n lume.

Şi, cum ştiți, orice femeie

Prea multă răbdare n-are,

 Ea luă autobuzul

Şi plecă în cercetare…

Dar cum graba strică treaba

Iar plăcerea-i o ispită,

Ea luă autobuzul

In directia greșită.

E cam greu când ieși în lume,

Pentru unii nu-i scofală,

Insă ea era plimbată

Precum lingura prin oală.

Şi-uite-aşa, nedumerită,

Fata mic-a lui Ion

Se trezi în centrul Londrei,

Rătăcită pe la Gion (John).

Se uita ca un copil

Ce-i scăpat din cioc de barză,

Mai stătea şi pe deasupra,

Cu orientarea varză…

Vai di mini şî di mini

(Zise ea nedumerită),

Şini pacatili meli ,

M-o pus sî chic în ispitî…?

Şi cum ghinionu-i mare

(Că aşa e când să fie),

Se-nchise și telefonul ,

Fără pic de baterie…

Încercă în stânga-n dreapta,

Să tot ceară ajutor,

Ce să facă cu engleza

La nivel de-ncepător…?

Dar cum Domnul dă idei

Celora ce-s la strâmtoare,

Începu-a vorbi engleza,

Dând din mâini şi din picioare…

Obosind de explicații

De sucit şi de-nvârtit,

Numai ce-i ieşi în cale

Autobuzul potrivit.

Şi mândră de reușită,

După ce ieşi din ceață,

Spuse-aşa, ca pentru sine:

Ştiam eu că sunt isteață…

În caz că nu v-ați dat seama

Cine este țărăncuța,

Am să vă dezleg misterul:

Sânt chiar eu……

semnat, Licuța.

 

     Versurile se regasesc in volumul de poezii „Țărăncuța de la Lonra” – 2014

Lasă un răspuns