Tezaurul românesc din Rusia va rămâne în Rusia

tezaurul_pietroasa_74830900Cum şi de ce a plecat tezaurul României în Rusia

Mult discutatul şi râvnitul tezaur românesc a fost încredinţat ruşilor în luna decembrie a anului 1916, la patru luni de la decizia României de a intra în Primul Război Mondial alături de Antantă. Politicienii de atunci s-au temut că Puterile Centrale vor ocupa ţara şi vor fura tezaurul şi atunci l-au trimis spre păstrare la Kremlin. Prima parte a acestuia a plecat spre Rusia la 14 decembrie 1916, într-un tren cu 17 vagoane în care au fost aşezate 1.740 de cutii cu lingouri şi monede de aur. În vara anului 1917 s-a decis să plece şi al doilea transport. În acelaşi an, Rusia a întrerupt orice relaţie cu România, iar la 26 ianuarie 1918, Lev Troţki avea să confirme oficial că Tezaurul va rămâne în custodia guvernului sovietic. La finele lunii iulie 1917, cea de-a doua tranşă a Tezaurului României era pregătită să ia calea Rusiei, încărcată în 7 vagoane ale unui tren de 15 vagoane. Guvernul l-a desemnat pe Alexandru Lapedatu să însoţească transportul de cel puţin 173 de lăzi, după cum însuşi Lapedatu notează. Peste 90 de tone de aur şi importante obiecte de patrimoniu au fost duse în timpul Primului Război Mondial în Rusia. Acestea aveau să nu mai fie niciodată returnate României, deşi parţial au existat unele restituiri, dar la nivel simbolic, printre care şi piesele din “Cloşca cu puii de aur”. Care este soarta acestui tezaur? Aşa cum spun ruşii: istoria este istorie.

“Istoria este istorie”

trenul tezaurului
Unul din trenurile care a transportat teyaurul (foto: Historia)

În cadrul unei întâlniri ce a avut loc la Moscova între Ceauşescu şi Brejnev (1965), primul a ridicat, spre uimirea interlocutorului, şi problema restituirii tezaurului românesc, relatează www.adevarul.ro în ediţia de miercuri.  Răspunsul lui Brejnev a fost simplu: Istoria e Istorie şi astfel de probleme trebuie lăsate în mâna istoricilor.    Brejnev avea să îi spună lui Ceauşescu că acest tezaur nu mai există decât parţial, şi asta deoarece a fost consumat în timpul revoluţiei bolşevice de către Albi, adică de către susţinătorii ţarismului. În noiamul de revoluţii care au urmat anului 1917, cu siguranţă că toate aceste rezerve au fost consumate pentru întreţinerea diverselor tabere. Mai bine de un an administraţia Imperiului Rus a fost practic nefuncţională, iar singurele surse de finanţare a revoluţionarilor şi contrarevoluţionarilor au fost jafurile şi susţinerea externă. Şansele ca şi tezaurul românesc să fi fost supus jafului sunt foarte mari. Acest lucru nu înseamnă că negocierele nu pot exista, dar ele nu se pot pune pe o returnare fizică a bunurilor confiscate atunci de către ruşi. Cel mai degrabă se poate vorbi de o reevaluare a acestuia şi de o returnare sub o altă formă, dar şansele ca Rusia să accepte acest lucru sunt practic zero. Noi putem ridica problema tezaurului atunci când pornim negocieri cu Rusia, cum ar fi de exemplu pe problema Basarabiei (în probabilitatea mare a reunirii cu România), dar nu există şanse reale de a exista o returnare, sub ce formă ar fi ea. Rusia nu va accepta decât concesii nemateriale, pe lucruri pe care deja nu le mai deţine. Ea nu îşi poate permite concesii cu nici unul din statele cu care s-a aflat în relaţii deoarece ar deschide o cutie a Pandorei. De altfel poziţia Rusiei a fost una constantă:  “Suntem gata să discutăm problema, să căutăm documente, dar ţinând cont de faptul că istoria e istorie, iar politica actuală este cu totul altceva”, a declarat recent şeful comitetului de relaţii externe al Consiliului Federaţiei, Mihail Marghelov. Cel mai probabil că ruşii se miră de fiecare dată când vin românii cu o astfel de polemică, pe care ei cu adevărat o consideră istorie şi de domeniul trecutului. Sunt multe lucruri care pot fi cerute Rusiei iar aceasta nu îşi permite să facă nici un fel de concesie. Diplomaţii din Est ştiu acest lucru şi este o politică constantă a marilor imperii de a nu accepta nicio cedare, decât în faţa unor puteri similare. Există o vorbă în diplomaţia internaţională:  nicio bucată de pământ nu se cedează fără de război. De acest principiu au uitat diplomaţii români în 1940 atunci când s-au retras din Basarabia fără o minimă rezistenţă şi spre ruşinea Armatei Române.

Este posibilă returnarea Tezaurului?

Este posibilă returnarea contravalorii lui sau a unei cantităţi similare de aur, dar alta decât cea depusă.  România trebuie să aibă un dialog deschis pe această problemă şi să identifice mai ales acele obiecte de patrimoniu pierdute şi a căror importanţă este una deosebită. Valoarea culturală şi istorică este una imensă, importante manuscrise şi documente făcând parte din acest transfer. România, în lipsa existenţei fizice a celei mai importante părţi din Tezaur, trebuie să identifice acele aspecte care pot îmbunătăţi relaţia cu Rusia şi care ar putea crea avantaje statului român. Preşedintele Comisiei de politică Externă a Senatului, Petru Filip, a declarat miercuri că Rusia este deschisă spre reluarea activităţii comisiei mixte privind Tezaurul Românesc. Această declaraţie nu are nicio relevenţă şi nu face decât să reconfirme faptul că nu va avea loc o returnare a acestuia. Comisia de care se discută este una formată din istorici iar rolul ei este, cel ă puţin din punctul de vedere al ruşilor, unul istoric.  Fie Petru Filip se referea la aspecte istorice, fie nu cunoaşte care este scopul real al existenţei comisiei. Tezaurul egal invazia în Rusia a Armatei Române alături de cea germană în cel de-al Doilea Război Mondial şi daunele umane şi materiale de care a făcut caz Uniunea Sovietică la fiecare întrevedere pe această temă cu partea română. Practic, atât Gheorghiu-Dej cât şi Nicolae Ceauşescu au auzit aceeaşi replică dată de omologii  lor la discutibile despre tezaur.

sursa: adevarul.ro