Tinerețe fără bătrânețe? Da, cu rozmarin

Rozmarinul, Rosmarinus (denumire științifică) – este o specie de plante lemnoase, perene, aparținând familiei Lamiaceae, cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace și cu flori albastre, albe sau roșii

Se întrebuințează în medicină, bucătărie și în industria parfumurilor. Este originar din regiunile mediteraneene, unde s-a adaptat mai bine, dar creşte și în Europa. Denumirea de „Rosmarinus” este considerată a fi derivată din latina veche și înseamnă „roua mării”. Bucătăria mediteraneană întrebuinţează rozmarinul proaspăt şi tocat mărunt la condimentarea multor preparate alimentare, pentru gustul său delicios, aromat, uşor amărui. Se foloseşte la salate, supe, mâncăruri de legume, preparate din carne.

Grecii antici ardeau rozmarinul pentru a alunga spiritele rele şi bolile. Ca plantă medicinală, se foloseşte sub formă de ceai, decoct, tinctură, ulei esenţial.

Proprietăți terapeutice:

Intern

Antigutos și antireumatic, stimulent al circulaţiei cerebrale şi periferice, îmbunătăţeşte memoria, creşte capacitatea de concentrare, creşte tonusul psihic, adaptogen (antistress), tonic digestiv, coleretic şi colagog, hipocolesterolemiant, antispastic, diuretic, antireumatic, antihipertensiv, antiseptic respirator şi intestinal, antioxidant, antitumoral.

Extern

Antiseptic mediu, cicatrizant mediu, stimulant al circulației pielii capului

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 2 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

Se recomandă utilizarea cu precauţie în timpul sarcinii, deoarece supradozarea poate provoca avort. De asemenea este contraindicat în alăptare, la copii mici cu alergii la rozmarin.