„Un geamantan cu vise și o desagă încărcată cu doruri”, spiritul românesc la Torino al psihologului Valentina Mihaela Pascal

Dorul românilor de dincolo de granițe, prin ochii Valentinei Pascal, „româncuța” care aduce spiritul românesc la Torino

     Un geamantan cu vise și o desagă încărcată cu doruri ce se resimt din clipa în care se trece imediata linie a graniței care delimitează străinătatea de Acasă… Lacrimi, suspine, dar și multă speranță. În ce? Poate nici ei nu știu, dar din convingere că va veni ziua în care se vor întoarce definitiv, își îndeasă totul într-o valiză din care nu lipsește nicicând credința. E sumarul prin care au trecut milioanele de români care și-au spus că „lumea largă” le poate oferi un trai mai bun decât țara care le-a dat identitate. Vorbim despre un trai mai bun pentru care sacrificiile nu-s puține, dar par o monedă de schimb echitabilă pentru aceia care au ales ca „acolo” să le devină „acasă”. Cam astfel s-ar putea scrie și povestea Valentina Mihaela Pascal, azi psiholog în cadrul Centrului de Cultură și Tradiție Italiană-Română din Torino. A plecat din România în anul 2013, lăsând în urmă 11 ani de activitate didactică și un dureros proces de trei ani, încheiat cu succes într-un final, o „luptă” dusă cu directorul instituției de învățământ unde era titular. „Problema care mă macină până în ziua de astăzi este faptul că nimeni nu a mai putut să îmi ia gustul amar creat de acei trei ani în care mă simțeam abandonată, trei ani în care băteam pe la porțile Inspectoratului, Ministerului și sindicatelor pentru a-mi găsi dreptatea și cerând disperată demiterea acestui director dictator din funcție, atât timp cât era pe rol cu un dosar de urmărire penală pentru abuz în serviciu!… Nimeni nu a făcut-o, fapt care m-a zdruncinat enorm… Mă luptam cu morile de vânt pentru că așa era «sistemul»”, mărturisește Valentina Pascal.

      După două divorțuri, un copil din prima căsătorie, o carieră în domeniile educație și psihologie clădită cu multă muncă și nu cu puține sacrificii, pornită la îndemnul duhovnicului său, episcopul Calinic Botoșăneanul, al cărui secretar personal și tehnoredactor al cărților semnate la acea vreme de Preasfinția Sa a fost, Valentina Pascal mărturiseşte:

Continuare pe insociety.ro