Un român din Velletri scrie poezii despre vinurile Italiei

În afară de cei care muncesc cu brațele, Italia e plină de talente ascunse. Pe unul dintre acestea l-am descoperit la Velletri, lângă Roma.fantyana vell 2 Velletri, o localitate a zonei Castelli Romani, la cca 40 de kilometri de Roma. Zonă cu tradiții, cu istorie milenară dar, ceea ce o face mai cunoscută, cu viță-de-vie cât vezi cu ochii.

Comunitatea românească de aici a prins rădăcini adânci și a crescut cu fiecare an mai mult.Peste 3000 de români locuiesc în Velletri, muncesc, trăiesc, se distrează în această localitate.

Constantin FLOREA, nenea Costică-frizerul, cum îl cunosc cei mai mulți pentru îndeletnicirea sa, este unul dintre oamenii de bază ai comunității. Înalt, suplu, trecut de prima tinerețe dar mai iute la urcat scările primăriei decât tinerii din jur, nenea Costică a venit aici și aici a rămas. Îl mai găsim duminica pe la Agnanina, unde se adună conaționalii noștri și pe care el îi tunde. În rest, Velletri este casa lui. Aici locuiește cu soția Florentina, aici a făcut o asociație românească și cu ajutorul căreia a reușit să aducă preot român. Aici s-a luptat să facă o organizație de partid PP/DD la care a renunțat ulterior și tot aici se zbate pe la primărie să obțină un spațiu pentru comunitatea românească. Când mergi cu el prin orășel, lumea te salută de parcă te-ar cunoaște cine știe decând. Pe mine nu, pe el însă mai toți.

nene aflorica
Constantin Florea

Să stai de vorbă cu nenea Costică înseamnă să uiți de orice problemă. Totul este o poveste la el, toate dau în glumă, de multe ori spuse în mod serios, de nu știi când să crezi și când nu. Snaovele se înșiruie cu ușurință și stresul, boala noastră cotidiană modernă, dispare. Pentru tot și pentru toate are o replică șugubeață; pentru fiecare situație, eveniment sau om are ceva năstrușnic.

Un pahar de vin bun de Velletri este o ocazie și mai bună de a auzi poveștile sale. ”La fel ca tot ce este bun/Și bun ca tot ce este rar/Acesta-i vinu de Cotnar” îi spun și atât îi trebuie.

Poezia este pasiunea sa. Și nu numai: scrie și din povestirile pe care le istorisește. Dar poezia e ceva aparte, e o stare sufletească ce nu se repetă și trebuie fructificat momentul venirii ei. Și-mi aduce un teanc de hârtii-manuscris numai cu poezii.

E fericit să mi le arate și că ascult recitarea sa făcută cu patos, cu sentimentul celui care simte ce a scris și a scris în momentul în care a simțit acele lucruri frumoase. Scrie despre orice. Iar acum, zilele trecute, odată cu  Sărbătoarea Viei și Vinului din Velletri, a compus o poezie despre fântâna din Piața Garibaldi și vin.

Poezia este rodul sufletelor sensibile și Constantin Florea o arată prin creațiile sale. Vă prezentăm mai jos una dintre ele.

Cristi Merchea

 

ODĂ VINULUI DE VELLETRI

Stau cu drag, ochi-mi rotesc
La pomii-ce-mprejmuiesc
O fântână arteziană
Ce stropește cu-a ei mană.

Sare-n sus ca să adape,
Toate frunzele-nsetate
Pe jumătate crăpate …
De la soare-s chiar răscoapte.

Pomii ‘nalți din jurul ei,
Platani, brazi, toți fumușei,
Zi și noapte o păzesc …
Tare mult o mai iubesc.

Dar de ziua vinului
Apa ei i-au colorat
Și pe noi ne-a speriat.
Oare ce s-a întâmplat?
Așa-i obiceiu-n sat …

E o zi festivă-n care
Apa are și culoare:
E de-un roșu rubiniu,
Mă inspiră să vă scriu
Cum a inspirat poeții
Vinul în de-a lungul vieții.

Bun e vinul de Velletri,
Parcă e ceva divin …
În fântână-n Garibaldi
Apa se transformă-n vin.

Vinul e izvor al vieții
Și-al visărilor senine;
Mă gândesc cu întristare:
Ce-ar fi viața fără tine?